Statele puternice ale lumii se temde creşterea economică a Chinei

Deşi nu era pe agenda reuniunii G20 de la Melbourne, creşterea economică a Chinei şi rolul pe care aceasta îl joacă în reconfigurarea economiei globale au fost unele dintre subiectele

Deşi nu era pe agenda reuniunii G20 de la Melbourne, creşterea economică a Chinei şi rolul pe care aceasta îl joacă în reconfigurarea economiei globale au fost unele dintre subiectele discutate, la sfârşitul săptămânii trecute, de miniştrii de finanţe şi guvernatorii băncilor centrale din cele mai puternice state ale lumii.
Creşterea continuă a cererii de energie a Chinei, dar şi de alte resurse, pune la grea încercare dominaţia celor mai dezvoltate naţiuni, iar manevrele făcute de China şi India în încercarea lor de a-şi asigura combustibilul şi minereurile necesare creşterii economice explozive ar putea duce la apariţia unor conflicte internaţionale. Aceasta este una dintre problemele la care miniştrii şi bancherii prezenţi în capitala australiană la reuniunea G20 au încercat să găsească soluţii.
Unele naţiuni emergente, mai ales din Asia, s-au plâns că preocuparea Washingtonului pentru războiul contra terorismului, din ultimii cinci ani, n-a lăsat prea mult loc de discuţie pentru alte subiecte importante. Dar acum, odată cu creşterea inflaţiei globale în mare provocată de cererea prea mare de resurse limitate -, problema a devenit prea gravă pentru a mai putea fi ignorată, relatează "International Herald Tribune".
G20 recunoaşte că majorarea livrărilor energetice este o problemă vitală, dar încearcă, în acelaşi timp, să securizeze piaţa în speranţa că ţările precum China se vor limita mai degrabă la cumpărarea produselor energetice decât să încerce să concureze cu alte ţări în controlarea resurselor. "Există un consens în ce priveşte nevoia de a promova investiţiile ca metodă de a majora livrările. Aceste investiţii ar duce la creşterea rezervelor şi energia ar deveni astfel accesibilă, nu numai ţărilor dezvoltate, dar şi celor în curs de dezvoltare", a declarat ministrul australian al finanţelor, Peter Costello, care a prezidat discuţiile de la Melbourne.
Deşi nu au făcut referire la vreo ţară în mod particular, comentariile lui Costello au vizat în mod evident China, care cumpără petrol, gaze naturale şi alte produse energetice de la producători din Australia şi Asia de Sud-Est, până în Africa şi America Latină, arată cotidianul australian "The Age". Publicaţia aminteşte şi de participaţia de 5,3% pe care China o deţine în compania asutraliană North West Shelf, dar şi de oferta de preluare a Woodside, operator al companiei Shelf, pe care China a lansat-o recent şi pentru care este necesară şi aprobarea lui Costello.
Agenţia Internaţională a Energiei (IEA) estimează că cererea mondială de energie va creşte cu 50% până în 2030 şi apreciază că pentru a satisface această cerere sunt necesare investiţii de 320 de miliarde de dolari anual. "Dacă aceste investiţii vor fi sau nu într-adevăr făcute este o incertitudine critică. Lipsa investiţiilor din reţelele de livrare a gazelor naturale din Rusia şi Asia Centrală ar putea duce la o prăbuşire a ofertei în următorii ani", arată un raport recent al IEA. Insecuritatea energetică, rezultată din cererea mare şi nesiguranţa livrărilor, alimentează şi interesul unor mari consumatori mondiali vizavi de rezervele petroliere din Orientul Mijlociu, dar şi din alte zone ale lumii. Iar competiţia pentru controlul acestor resurse energetice agravează tensiunile deja existente în aceste regiuni, arată IEA.
Soluţia cu care încearcă să vină G20 este transparenţa pieţelor, care ar putea convinge ţările consumatoare şă-şi cumpere energia de pe piaţa liberă, fără să mai încerce să preia controlul la sursă. Însă chiar şi cu această transparenţă, să convingi ţări ca India şi China să se bazeze pe piaţa liberă pentru acoperirea nevoilor energetice este o misiune grea, comentează "International Herlad Tribune".

ţările din G20, responsabile de 90% din PIB-ul mondial
Ă G20, care s-a născut după criza financiară asiatică de la sfârşitul anilor '90, şi este o organizaţie menită să asigure o punte de legătură între naţiunile bogate şi economiile emergente.
Ă La reuniunile G20 sunt aduşi la aceeaşi masă de discuţii miniştrii şi guvernatorii băncilor naţionale din ţările G8 sau "Clubul bogaţilor" - SUA, Germania, Japonia, Franţa, Italia, Marea Britanie, Rusia şi Canada -, din naţiunile mari consumatoare, China şi India, dar şi din cele mai influente economii emergente: Argentina, Australia, Brazilia, Indonezia, Mexic, Arabia Saudită, Africa de Sud, Coreea de Sud şi Turcia. Uniunea Europeană deţine şi ea, desigur, un fotoliu.
Ă ţările G20 totalizează aproape 90% din PIB-ul global, 80% din comerţul mondial şi peste două treimi din populaţia lumii.