România, între război și secetă. Cum a evoluat agricultura românească

După o producție record în 2021, recunoscută la nivel internațional, România s-a confruntat în acest an pe de o parte cu seceta, pe de alta cu efectele războiului din Ucraina care au adus criza energetica, iar pe de alta cu nepăsarea sau neputința autorităților de la București.

România a început traseul anului 2022 într-o conjunctură absolut nefavorabilă, a declarat expertul în comerț cu cereale Cezar Gheorghe pentru „Adevărul”, explicând evoluția agriculturii românești în contextul secetei și al războiului din Ucraina.

„Toamna lui 2021 nu a adus precipitații, iar culturile de toamnă nu s-au dezvoltat conform potențialului. Grâul, în mod special, prezenta probleme extrem de mari din cauza lipsei rezervei de apă din sol și subsecvent a lipsei de precipitații. Prognozele indicau un deficit foarte mare la începutul lunii decembrie 2021 și anume maxim 8 mil. tone recolta de grâu. România are un nivel de volum de grâu, calculat ca o medie multianuală, de 9.6 mil. tone. Indicatorii scădeau chiar și sub cele 8 mil. tone ducându-se la un nivel de 7.6 mil tone”, spune expertul.

Potrivit acestuia, pe toată perioada iernii precipitațiile au lipsit, ceea ce a afectat cultura de orz și de rapiță, lucrurile nefiind îmbunătățite nici în primăvara anului 2022, care a adus un regim slab de precipitații, declanșând intrarea în vegetație a culturilor de toamnă și procesul de însămânțare a culturilor de primăvară. „Agricultura României prindea un pic de speranță”, spune Cezar Gheorghe adăugând că floarea soarelui a fost însămânțată pe o suprafață record de 1.35 mil. hectare, iar porumbul a avut un asolament de 2.58 mil. hectare.

„În tot acest timp, agresiunea Rusiei în Ucraina a amestecat absolut toate sentimentele. Prețurile au început să crească. Panica a fost principalul generator în tot acest context, dar fiind că Rusia controlează piața grâului la nivel global, iar grâul este elementul social care ține liniștite masele de oameni”, a adăugat specialistul în agricultură

Rusia alături de Kazahstan și de un minim de 5-7 mil. tone furate din Ucraina, generează un volum aferent comerțului global de minim 65-68 mil. tone ceea ce ne duce aproape de nivelul de 30%. Dacă adaugăm și volumul din Ucraina aferent exportului, 25 mil. în 2021 și o estimare de 10 mil. în 2022, avem o pondere de 40% aferentă anului 2022 și cifrele ne indică deja ce putere are Rusia în comerțul global cu grâu. „Prin șantaj, coerciție și înțelegeri subterane, Rusia își manifesta puterea, ocupând zone sărace ce vor raspunde oricăror comenzi venite de la Kremlin”, a adăugat expertul.

Focus pe Ucraina

Fluxurile ucrainene de marfă începeau să își facă loc pe toate canalele posibile, auto, feroviar și fluvial, explică el, precizând că atunci se punea efectiv în scenă scenariul pe care îl prevăzusem din luna ianuarie 2022: România traversată prin toate părțile posibile de marfă ucraineană.

„Politicienii europeni clamau ajutoare logistice pe care intenționau să le acorde. Se foloseau cuvinte mari și afirmau: Extragem 20 de mil. tone de marfă din Ucraina în 3 luni. Pesimismul nostru era la cote maxime: Cu ce? Cum? De unde logistică și infrastructură? Cu o rețea feroviară învechită, cu o rețea rutieră dezastruoasă și puncte de trecere a frontierei sub-dimensionate și cu un port Constanța nepregătit să facă față afluxului de marfă ucraineană din punct de vedere al recepției și al logisticii. Firește, Uniunea Europeană, prin politicienii săi, nu a putut să facă nimic. Ba mai mult, a creat României un rău ce nu mai poate fi reparat. Vom reveni pe acest subiect după primăvara românească.

În lunile aprilie-mai speranțele reveniseră. Ploile căzute în martie și aprilie alimentau speranțele. Deja vedeam cu toții o recoltă de semințe de floarea soarelui de 3.5 mil. tone și o recoltă de porumb de minim 14.5 mil. tone. La grâu admiteam că putem mai bine față de prognoza lunii decembrie de maxim 8 mil. tone. Rapița, în schimb, indica o recoltă promițătoare, calculată prin prisma lipsei temperaturilor negative extreme din timpul iernii și a unui culoar favorabil de dezvoltare în primăvară.

Și au venit lunile mai și iunie când precipitațiile nu au existat, iar degradarea culturilor a început să se vadă mult mai bine. Grâul însă a recuperat fabulos, grație ploilor din primăvară, și ne-a condus către un rezultat final de 9 mil. tone, în ciuda scepticilor care generau maxim 7 mil. tone. Rapița a avut și ea un volum excelent, de 1.56 mil. tone, fapt ce a bucurat fermierii, știind că este o cultură extrem de profitabilă”, a declarat Cezar Gheorghe pentru „Adevărul”.

Fermierii români au fost uitați. Costurile li s-au dublat

Însă România era deja traversată de fluxurile ucrainene de marfă și fară a lăsa deoparte compasiunea pentru fermierii ucraineni, amintește expertul, punctând că atunci Uniunea Europeană a legiferat faptul că mărfurile ucrainene nu mai au nicio taxă de import în U.E., ba mai mult, sunt scutite de prezentarea certificatului sanitar-veterinar.

„Astfel, mărfurile ucrainene au putut să circule fară nicio restricție, nemaiavând absolut nicio trasabilitate în privința siguranței alimentare. Loturi de porumb cu micotoxine, loturi de rapiță modificată genetic au traversat și, în multe cazuri au rămas în Romania. Marfă neconformă, în alte cuvinte. În acel moment, fermierii români au fost lăsați deoparte. Costurile logistice s-au dublat. Tot ceea ce a însemnat transport feroviar, autocamioane și barje fluviale, a migrat către fluxurile ucrainene datorită disponibilității de a plăti prețuri duble. În acest fel marfa românească a fost neglijată. Accesul la portul Constanța a fost restricționat din cauza aglomerației, care genera cozi de autocamioane ce se întindeau pe autostrada A2, și a duratei extraordinar de mari la descărcare, 7-8 zile”, menționează el.

Potrivit acestuia, fermierii români și Agribusiness-ul românesc a fost efectiv privat de momentele importante ale vânzării mărfurilor precum și de cele a potențialului ridicat de preț, fapt datorat războiului din proximitate. Mărfurile ucrainene aveau un discount de 40-50 euro/tonă față de mărfurile românești. Iar fermierii Români sunt în U.E. cu tot ceea ce implică referitor la costuri de înființare a culturilor precum și din punct de vedere legislativ European de respectare a normelor de Siguranță Alimentară, respectiv reziduri pesticide, micotoxine și, nu în ultimul rând, produse nemodificate genetic.

Toate acestea, costuri duble logistice, o concurență neloială din partea fluxurilor ucrainene și restricționarea involuntară a accesului la Portul Constanța, precum și la unitățile de procesare cereale și oleaginoase (din cauza mărfurilor ieftine ucrainene), au generat o diminuare radicală a profitului în Fermele Românești.

Fermierii români, uitați și de PE

„Pe data de 9.07.2022, la Galați, cu prilejul vizitei Președintelui Comisiei pentru Agricultură din cadrul Parlamentului European, am descris de facto situația din România, documentată și înmânată în forma scrisă distinsului domn Președinte Norbert Lins. Am fost ascultat și mi s-a promis un răspuns urgent cu măsuri de salvgardare a intereselor României în acest context de criză regională.

Acel răspuns promis nu a mai sosit niciodată. România și agricultura ei a fost pusă, încă o dată, într-un plan obscur. Interesele europene în a lua marfă extrem de ieftină din Ucraina pentru a genera profit din revânzare sau procesare în țările din vestul Europei a primat. România a fost, încă o dată, plasată în umbră cu toate că prin poziția ei geo-strategică a devenit singura Origine de transfer Predictibilă și Sustenabilă din bazinul Mării Negre”, a declarat Cezar Gheorghe pentru „Adevărul”.

Subsecvent, un val de căldură a sosit și a staționat deasupra Europei și implicit a României, iar această cupolă de căldură a generat temperaturi în jurul valorilor de 38-40 de grade Celsius. Cumulată cu lipsa totală a precipitațiilor, căldura a decimat efectiv culturile de porumb și floarea soarelui. Dacă drumul porumbului a început de la prognoza de minim 14.5 mil. tone, am sfârșit prin a recolta doar 8.2 mil. tone. Un adevărat dezastru național. Floarea soarelui nu a rezistat nici ea valului de căldură asociat cu lipsa precipitațiilor și am pierdut de la un potențial de 3.5 mil. tone până la nivelul de 2.2 mil. tone. De asemenea, un dezastru național.

Inflație „la galop”

În tot acest răstimp prețurile galopau, mărfurile la raft erau susținute de reculurile primite din februarie cu vârfuri și reverberații până la luna iunie 2022. Inflația galopa și ea la rândul său golind la propriu buzunarele românilor.

„Narativul european cum că mărfurile din Ucraina sunt destinate țărilor sărace din Africa nu se susținea sub nicio formă. 47% din ce a ieșit din Ucraina a avut ca destinație Uniunea Europeană, iar Turcia a fost și ea un beneficiar de facto al mărfurilor extrem de ieftine de proveniență ucraineană”, spune Cezar Gheorghe.

„Ca să înțelegeți disperarea fermierilor ucraineni trebuie să știți că ei trebuiau efectiv să scape de marfă. Alta opțiune nu exista. Ori vindeau cu discount ori nu aveau cui să vândă. Comercianții plăteau pe o tonă de porumb în fermele din Ucraina 70-80 USD, logistica până la Halmeu, Dornești, Reni costa în jur de 80 USD, iar marfa era vândută în frontiera cu România la valoarea de 200-210 USD/tonă. În tot acest timp, indicația pentru porumbul românesc în portul Constanța era la nivelul de 300-310 EURO/tonă.

Logistica între Halmeu, Dornești și Constanța port ajungea la valori de 35-40 EURO/tonă pe rute feroviare. Deci ce marfă era preferată? Ucraineană firește.

Agribusinessul Românesc este răvășit în totalitate. După un an secetos cu o recoltă mult subdimensionată, cu blocaje logistice și compromiterea momentelor optime de vânzare, cu o concurență neloială din partea mărfurilor ucrainene (bineînțeles, fermierii ucraineni nu au nicio vină ci sunt, la rândul lor, victimele de conjunctură). Costurile de înființare sunt ridicate, energia fosilă, energia electrică și prețul îngrășămintelor au mușcat adânc din veniturile fermierilor, alături de concurența discounturilor ucrainene coroborate cu dublarea logisticii și penuria acesteia”, a explicat Cezar Gheorghe.

România s-a aflat în mijlocul intereselor financiare

România între secetă și război... este un final de an controversat de Vreme și Război. România s-a aflat în mijlocul intereselor financiare. Și cum putem să o spunem mai bine? Nu știm să ne jucăm cărțile, nu avem puterea să generam schimbare prin conștientizarea poziției noastre.

Nu avem capacitatea de ne reprezenta cât mai bine cu putință interesele. De ce? O știm prea bine cu toții. Coagularea interesului național nu se poate face decât prin voința Oamenilor de Stat, a reprezentării puternice. Generararea unei Forțe de Schimbare la nivel național nu se face decât prin Oamenii de Stat care pot înțelege amplitudinea și magnitudinea a ceea ce se întâmplă acum în zona noastră. Ne vom amăgi din nou, vom spune din nou: lasă că e bine așa, bine că e doar atât. În timp ce oportunitatea trece pe lângă noi.

Trecem spre 2023… norocul nostru temporar stă tot la îndemâna Celui de Sus. După o toamnă extrem de secetoasă, ploile au venit într-un final. România însă este sub același spectru ca anul precedent: expusă din cauza secetei, expusă din cauza traversului mărfurilor ucrainene, expusă deciziilor politice europene ce nu țin cont de economia și agricultura noastră. Interesele se încrucișează deasupra noastră, iar noi asistăm muți și împietriți.