Rambo de România

Militarii care doresc să facă parte din Forţele pentru Operaţiuni Speciale sunt testaţi timp de şase luni, în condiţii similare celor de război, doar unul din zece fiind acceptat

Elita Armatei Române e reprezentată de Batalionul 1 Operaţiuni Speciale "Vulturii", primii instructori ai militarilor noştri fiind americani.

Despre soldaţii români trimişi în Afganistan se vorbeşte atunci când mor. Ultimul căzut la datorie, sergentul-major Dragoş Alexandrescu, a murit acum câteva săptămâni, după ce transportorul blindat în care se afla a "călcat" peste o mină improvizată.

Mai puţin cunoscut este faptul că toţi militarii români care ajung în Afganistan şi în Irak fac parte din unităţi special pregătite pentru asemenea misiuni. Iar cei mai buni dintre luptători provin din Forţele pentru Operaţiuni Speciale (Special Operations Forces – SOF), recent înfiinţate în Armata Română.

Unitate "camuflată" într-una de paraşutişti

Şcoala de Aplicaţie a Forţelor pentru Operaţiuni Speciale din Armata României funcţionează la Buzău, iar activităţile din interiorul ei sunt foarte "discrete".

Localnicii cred că acolo se află un batalion de paraşutişti. Şcoala poartă numele lui Grigore Baştan, cetăţean de onoare al Buzăului, inventatorul unui tip de paraşută ce-i poartă de asemenea numele. Unitatea de la Buzău a fost iniţial şcoală de aplicaţie pentru paraşutişti. După înfiinţarea forţelor speciale, în anul 2003, a devenit Şcoala de Aplicaţie a Forţelor pentru Operaţiuni Speciale "Grigore Baştan".

Armata Română are o singură unitate SOF – Batalionul 1 Operaţiuni Speciale "Vulturii", iar cei mai mulţi dintre luptătorii acesteia au fost cooptaţi de la paraşutişti sau de la cercetare. 

Misiuni în medii ostile, interzise sau sensibile

După atentatele din 11 septembrie 2001, şi în Armata Română s-a pus problema înfiinţării unei structuri pentru operaţiuni speciale. Ideea s-a concretizat doi ani mai târziu, Batalionul 1 Operaţiuni Speciale fiind oficial înfiinţat la 1 martie 2003. Pregătirea iniţială s-a desfăşurat în anii 2003-2004, cu instructori americani.

Forţele speciale române nu sunt create după un model specific – nici străin, nici românesc. S-a preferat să se preia din experienţa mai multor armate NATO. Asta spre deosebire de perioada de dinainte de ‘89, când Armata Română a avut batalioane pentru misiuni speciale, create după model sovietic.

Potrivit documentelor oficiale, SOF reprezintă "componenta specializată de intervenţie discretă şi rapidă a armatei, în deplin consens cu interesele statului român". Misiunile de bază ale SOF sunt acţiunile directe, cercetarea specială, asistenţa militară în străinătate, operaţiile psihologice (PSYOPS) şi acţiunile de cooperare civili – militari (CIMIC).

Printre misiunile colaterale se înscriu acţiunile contrateroriste, de căutare – salvare în luptă sau de eliberare a ostaticilor. Din punctul de vedere al legislaţiei româneşti, SOF au voie să acţioneze şi pe teritoriul României, şi în afara acestuia, dar specifice SOF sunt "misiunile în medii ostile, interzise sau sensibile din punct de vedere politic".

Condiţie: despărţirea de familie

Simbolurile clasice ale SOF sunt săgeţile şi pumnalul. Luptătorii SOF – ofiţeri, subofiţeri, gradaţi şi soldaţi voluntari - sunt recrutaţi de la alte specialităţi militare, nu direct din viaţa civilă: "Nu vii la mine să înveţi să tragi cu puşca – eu te învăţ să tragi mai bine, şi cu un alt tip de armă. Nu vii la mine să înveţi să pui bocancii în picioare – eu te învăţ să mergi eficient" - spune unul dintre instructorii care nu-şi dezvăluie identitatea. Teoretic, nu există o limită maximă de vârstă pentru a face parte din SOF.

În prezent, majoritatea luptătorilor au circa 28-30 de ani, iar cei mai în vârstă – sub 40 de ani. De la bun început, militarii încadraţi în SOF trebuie să aibă capacitate de efort, spirit de aventură şi "disponibilitatea de a se despărţi de familie".

Membrii SOF sunt, de regulă, căsătoriţi, dar familiile lor trebuie să accepte anumite restricţii, pentru că militarul pleacă frecvent în tabere de instrucţie sau în misiuni externe şi apar probleme de comunicare – "nu poţi sta în fiecare seară la telefon sau pe Internet".

Depăşirea barierelor fizice şi psihice

Militarii care îşi exprimă opţiunea să intre în rândurile SOF sunt testaţi timp de şase luni. Testele sunt extrem de dure. Printre cei care au făcut faţă acestora se numără şi Gabi, un militar a cărui identitate nu poate fi făcută publică.

Fost paraşutist, acesta vorbeşte acum cu lejeritate despre aceste etape: "Selecţia e relativ dură, se testează limitele fizice şi psihice prin privarea de somn. Candidatul trebuie să fie bine pregătit fizic şi psihic, să fie dispus să sară cu paraşuta, să urce pe munte, să facă scufundări. Cam unul din zece candidaţi e acceptat. Sunt limite fizice şi psihice pe care nu toată lumea le poate depăşi. Cei respinşi se întorc la unitaţile de unde au venit, fără ca acest lucru să fie considerat o ruşine: "Tu eşti bun, dar nu pentru noi. Mergi la Poliţia Militară!".

Aproape toţi luptătorii din Batalionul 1 Operaţiuni Speciale au participat la misiuni internaţionale. Spre deosebire de alţi militari, ei nu se înscriu pentru asemenea misiuni în mod individual, ci sunt repartizaţi prin rotaţie, pe subunităţi. Din Batalionul de Forţe Speciale au făcut parte şi doi militari români care au fost grav răniţi în Afganistan - sergenţii Valerică Slăniceanu şi Laurenţiu Şerban.

Axiomele SOF

Oamenii sunt mult mai importanţi decât tehnica.

Calitatea este mai bună decât cantitatea.

Forţele pentru Operaţiuni Speciale nu pot fi produse în masă.

Serviciile speciale competente nu pot fi create după apariţia situaţiilor de criză.

Nu vii la mine să înveţi să tragi cu puşca – eu te învăţ să tragi mai bine şi cu un alt tip de armă. Nu vii la mine să înveţi să-ţi pui bocancii în picioare – eu te învăţ să mergi eficient
Instructor SOF