Patronatele din IT, nemulţumite de taxa digitală propusă de Comisia Europeană: Ar putea frâna digitalizarea

Patronatele din IT şi-au exprima, nemulţumirea faţă de taxa digitală propusă de Comisia Europeană, sugerând că ar putea frâna digitalizarea.

 Asociaţia Patronală a Industriei de Software şi Servicii (ANIS) salută eforturile globale întreprinse pentru a identifica o soluţie la adresa provocărilor pe care le ridică, din perspectiva taxării, digitalizarea afacerilor şi globalizarea. Anunţul recent al Comisiei Europene cu privire la instituirea unei taxe digitale la nivel european ridică, însă, câteva semne de îngrijorare.

O astfel de taxă ar trebui să vizeze crearea unor condiţii de concurenţă echitabilă între diferitele companii care activează pe piaţa europeană. Comunicarea Comisiei Europene, potrivit căreia vor fi vizate sute de companii, marea lor majoritate europene, indică faptul că această măsură va dezavantaja companiile europene în raport cu companii din state terţe sau alte industrii. Menţionăm că marea majoritate a companiilor româneşti şi europene au un model de afaceri local, în sensul în care profiturile şi veniturile sunt deja impozitate în piaţa în care au fost realizate. În acest context, introducerea unei noi taxe ar însemna o povară suplimentară pentru aceste companii şi ar putea distorsiona competiţia. Prin urmare, considerăm că eforturile ar trebui îndreptate spre mai buna colectare a taxelor şi impozitelor existente, nu pe impunerea unora noi, iar orice taxă nouă ar trebui să aibă ca obiectiv reducerea dezechilibrelor dintre companiile locale şi cele din afara Uniunii Europene, şi nu adâncirea lor. 

Introducerea unei noi taxe în sarcina companiilor care deja plătesc taxe şi impozite la nivel local ar distorsiona puternic piaţa, cu efecte nefaste pentru economiile naţionale. Mai mult, având în vedere acordul la care s-a ajuns în cadrul Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) este posibil ca unele companii să fie taxate dublu. De asemenea, sistemul de taxare ar trebui să fie unul cât mai simplu şi să invite contribuabilii la conformare voluntară. Instituirea atât a taxei convenite la nivelul OCDE, cât şi a taxei digitale la nivel european, ar complica şi mai mult sistemul fiscal actual, în contextul în care toate părţile sunt de acord că este necesară o simplificare a acestuia. 

În acelaşi timp, efectele unei taxe digitale, aşa cum acestea reies din anunţul Comisiei Europene, vor fi contrare intenţiilor asumate de Comisia Europeană cu privire la viitorul digital al Europei, în sensul în care vor acţiona ca o frână asupra inovării şi digitalizării. Digitalizarea economiei este un proces de transformare care afectează toate întreprinderile şi sectoarele, iar în viitorul apropiat tot mai multe companii îşi vor digitaliza, într-o măsură mai mică sau mai mare, operaţiunile. Instituirea unei taxe care să vizeze în mod discriminatoriu doar companiile digitale, în contextul în care multe companii cu afaceri tradiţionale au devenit digitale în urma adoptării tehnologiei pentru a eficientiza procesele, va face ca procesul transformării digitale să fie frânat, deoarece ar însemna pentru acele companii instituirea unor noi poveri fiscale. 

În viziunea noastră, companiile ar trebui să plătească taxe local, acolo unde îşi desfăşoară operaţiunile şi unde sunt utilizatorii şi clienţii lor. Considerăm că acesta ar trebui să fie principiul care să stea la baza introducerii unei noi taxe, şi nu unul discriminatoriu şi arbitrar, respectiv dacă o companie este digitală sau nu. Toate companiile ar trebui să fie tratate egal, indiferent dacă serviciile sau produsele lor sunt furnizate sau nu prin mijloace digitale.

Nu în ultimul rând, introducerea unei taxe digitale pornind de la ideea că doar afacerile digitale s-au dezvoltat în timpul pandemiei, şi astfel ar trebui să suporte în mai mare măsură costurile asociate cu aceasta, este una extrem de periculoasă şi care nu ia în considerare realitatea. Există şi afaceri tradiţionale care şi-au crescut cifra de afaceri şi profiturile în timpul pandemiei, la fel cum există companii digitale care au avut de pierdut. Astfel, revenim la ideea că nu tipul companiei, dacă este digitală sau tradiţională, ar trebui taxat, ci faptul dacă aceasta plăteşte impozite şi taxe acolo unde îşi realizează veniturile.

În final, trebuie să menţionăm că noile măsuri fiscale ce vizează abordarea provocărilor ce decurg din digitalizarea economiei ar trebui să aibă în vizor ca bază de impozitare profitul şi nu veniturile. Utilizarea veniturilor nu recunoaşte investiţiile semnificative care sunt adesea făcute pentru a dezvolta o afacere şi faptul că multe companii digitale nu au obţinut încă profit. Acest lucru este deosebit de relevant pentru companiile digitale noi care investesc în inovaţie. Majoritatea întreprinderilor, mici şi mari, necesită ani pentru a-şi recupera costurile de cercetare şi dezvoltare şi pentru a deveni profitabile (dacă nu eşuează înainte de a ajunge la acest punct – potrivit estimărilor, aproximativ 90% dintre start-up-uri eşuează şi doar 40% obţin vreodată profit). Impozitarea întreprinderilor care nu sunt încă profitabile va creşte costurile inovaţiei şi digitalizării şi va împiedica inovarea.

Mizăm pe sprijinul României, în calitate de Stat Membru, în negocierile pe acest subiect prioritar pentru economia românească, având în vedere că, potrivit unui studiu recent derulat de EY România, contribuţia economiei digitale la formarea PIB este estimată la 8,6% la nivelul anului 2019. Aportul său poate ajunge până la 16% dacă avem în vedere digitalizarea din sectoare precum agricultură sau sectorul public.