Micii investitori îşi aleg brokerii în funcţie de comision

Nivelul comisioanelor percepute de casele de brokeraj reprezintă unul dintre principalele elemente la care se uită un investitor atunci când porneşte în căutarea unui broker. Iar pe piaţa

Nivelul comisioanelor percepute de casele de brokeraj reprezintă unul dintre principalele elemente la care se uită un investitor atunci când porneşte în căutarea unui broker. Iar pe piaţa românească de capital, unde operează aproape 70 de case de brokeraj, fiecare cu altă grilă de comisioane, găsirea celor mai avantajoase condiţii devine o reală problemă.
Casele de brokeraj stabilesc comisioanele de tranzacţionare în funcţie de valoarea transferurilor generate de clienţi (de regulă) lunar, acestea fiind ajustate periodic în funcţie de rulajele istorice efective. Costurile de intermediere pot să varieze de la 0,5% pentru tranzacţii în valoare de peste 200.000 de euro lunar, la mai mult de 3% dacă sumele investite sunt mai mici de 1.000 de euro. Oricum, un lucru este cert: cu cât sumele investite sunt mai mici, cu atât comisioanele sunt mai mari. Spre exemplu, pentru vânzarea pachetului de acţiuni reziduale la Societăţile de Investiţii Financiare (SIF), a cărui valoare este în prezent de circa 120 lei, comisionul este de 8%.
Mergând pe un exemplu practic, un investitor care decide să "intre" la Bursă cu o sumă iniţială de 5.000 de euro, cel mai bun comision pe care ar putea să îl obţină este de 1,5%. Presupunând că orizontul investiţional este de un an, din randamentul înregistrat la vânzarea titlurilor, investitorul trebuie să scadă atât comisionul plătit la cumpărarea acţiunilor, cât şi cel de la vânzare. În plus, trebuie ţinut cont şi de nivelul inflaţiei. Pentru anul viitor, BNR are un obiectiv de inflaţie de 4,7%. Astfel, considerând că plasamentul ar fi efectuat pe parcursul anului viitor, investitorul ar trebui să vizeze un randament de cel puţin 8% pentru a acoperi comisioanele şi inflaţia.
Totodată, trebuie avut în vedere şi impozitul ce trebuie plătit pentru câştigul obţinut din tranzacţiile la bursă. În cazul exemplului nostru, care vizează păstrarea acţiunilor în portofoliu pe o durată de un an, cota de impozit este de 1% din câştig (randamentul anual din care se scad comisioanele). Dar, dacă investitorul decide să vândă mai devreme de un an, taxa plătită statului pe câştigul din tranzacţii este de 16%.
Un alt element de care investitorii trebuie să ţină cont este acela că unele case de brokeraj percep lunar o taxă fixă, pentru întreţinerea contului, chiar dacă investitorul nu efectuează nicio vânzare sau cumpărare.
Capcana comisionului mai mic
Tendinţa firească a investitorilor este de a opta pentru cele mai mici comisioane, mai ales atunci când suma disponibilă este destul de mică.
"Comisionul este una dintre problemele importante pentru investitori, întrucât acesta are un impact direct asupra performanţelor operaţiunilor efectuate pe piaţa de capital. Astfel, una este să plăteşti un comision de 0,75% dacă într-o tranzacţie câştigul este de 3% şi cu totul altceva este să plăteşti 0,50% pentru aceeaşi operaţiune", afirmă Răzvan Paşol, preşedintele societăţii de brokeraj Intercapital Invest.
Numai că a merge la cel mai mic comision nu este întotdeauna cea mai bună strategie. şi cu atât mai puţin în contextul actual. Aceasta întrucât un comision ceva mai ridicat încorporează, pe lângă serviciul efectiv de tranzacţionare a acţiunilor, şi consultanţă din partea brokerilor, servicii de analiză financiară, precum şi alte facilităţi. "Preţul oricărui serviciu sau produs reflectă natura, complexitatea şi calitatea respectivului serviciu sau produs. Un comision puţin mai mare poate însemna un serviciu mai bun oferit de societatea de brokeraj. Practic, este vorba de resursele oferite investitorilor, şi anume rapoarte de analiză, sisteme de evaluare şi analiză a instrumentelor finaciare, ghiduri şi articole, explicaţii utile, sfaturi competente, site-uri web, siguranţă şi încredere, infrastructură adecvată, personal pregătit", precizează Răzvan Paşol. La fel ca în orice alt domeniu, comisionul cel mai mic nu poate susţine infrastructura necesară pentru asemenea resurse.
Societăţile de brokeraj, la fel ca orice tip de companie, se pot specializa pe piaţă prin mai multe strategii. O strategie este cea de preţ, prin care unele societăţi vor să se impună pe piaţă prin preţurile cele mai mici. "Însă, în mod corespunzător, un comision minim înseamnă şi servicii minimale pentru clienţi. În plus, o asemenea strategie poate ascunde şi o capcană. Societăţile care se concentrează pe comisioane cât mai mici pot porni între ele un adevărat "război al preţurilor", ce va duce la scăderi succesive până la nivelul la care veniturile încasate pot pune în pericol activitatea desfăşurată", afirmă Paşol.
Prin urmare, orice investitor, înainte de a alege o casă de brokeraj, trebuie să se documenteze foarte bine cu privire la toate serviciile pe care le pot primi în schimbul unui comision.