Lumea pe dos

Presa franceză din pragul alegerilor europene vine cu un al doilea exemplu de eurooptimism: toate partidele se bat pentru un loc în Parlamentul de la Strasbourg. Unde ar fi cei aproape 80% din românii care, înainte de aderarea la UE, votau pentru?

Pe la mijlocul anilor ’90, întâlnindu-i pe liderii de partide români, doamna Cathrine Lalumière a făcut remarca puţintel ironică: „România e singura ţară sută la sută proeuropeană, de vreme ce, de la extrema stângă la extrema dreaptă, toate partidele visează intrarea ţării în U.E.“

Presa franceză din pragul alegerilor europene vine cu un al doilea exemplu de eurooptimism: toate partidele se bat pentru un loc în Parlamentul de la Strasbourg. Printre aproape sigurii parlamentari europeni din partea Franţei se numără Daniel Cohn-Bendit. Poreclit Dany cel Roşu, el era simbolul revoltaţilor din 1968. Sartre îi săruta mâna. Nicio instituţie naţională sau europeană nu scăpa contestaţiei junelui furios. Modelul lui politic era Mao.

Ca şi al altora care se străduiesc, după 40 de ani, să ne explice de ce şi-au făcut icoană din sinistrul personaj. O biografie de peste 1.000 de pagini, recent apărută şi în franceză, a dictatorului chinez de ieri nu reuşeşte să pună sare pe rănile prea bine vindecate ale sexagenarilor îmburgheziţi de azi. În ce-l priveşte, Dany cel Roşu a tras spre verdele ecologist, creditat cu 10% şanse ca a patra formaţiune din Franţa, şi priveşte spre Europa ca spre a doua lui patrie-mumă.

Din estul fost comunist vin alte semnale, opuse. Participarea la alegeri a românilor, cehilor, polonezilor sau maghiarilor nu pare a reflecta niciun entuziasm. Unde ar fi cei aproape 80% din românii care, înainte de aderarea la UE, votau pentru? O unguroaică, gospodină şi consilieră locală, declară unui jurnalist străin că ţara ei aşteaptă mai mult de la U.E. Şi se întreba pe jumătate retoric: „Unde sunt Mercedesurile?“

Ca să vezi despre ce fel de aşteptări crede doamna cu pricina că ar fi fost vorba! Iar preşedintele ceh, cunoscut pentru euroscepticismul său, care n-a împiedicat Republica Cehă să aibă preşedinţia U.E. din ianuarie şi până în iunie 2009, el le spune verde (vechea expresie românească se dovedeşte protocronică în materie de ecologism) în faţă participanţilor la o reuniune pariziană că „Europa... Ah, ţărişoara mea, ce dezamăgită eşti tu de Europa!“

Ce ar mai fi de spus când victimele izolării de dincolo de Zidul Berlinului şi de Cortina de Fier fac campanie antieuropeană şi antioccidentală, iar cruciaţii care se băteau în numele maoismului extrem oriental dincoace de frontierele imperiului lui Satan fac campanie proeuropeană şi prooccidentală?! Poate doar că trăim într-o lume pe dos.