Înalta Curte: Sumele de la trezorerii destinate plăţii salariilor din instituţii publice nu pot fi poprite

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) a decis că sumele destinate plăţii salariilor personalului din instituţiile publice, aflate în conturi deschise la unităţile de trezorerie şi societăţi bancare, nu pot face obiectul executării silite prin poprire.

În şedinţa din 20 ianuarie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii, legal constituit în fiecare cauză, a soluţionat mai multe recursuri în interesul legii.

Într-unul din cazuri, ÎCCJ a admis un recurs formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă, stabileşte că „în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, aprobată cu completări prin Legea nr. 288/2002, cu modificările si completările ulterioare şi art. 781 alin. (5) lit. c) din Codul de procedură civilă [fost art. 452 alin. (2) lit. c) din Codul de procedură civilă de la 1865], sumele destinate plăţii drepturilor salariale, aflate în conturi deschise la unităţile de trezorerie şi societăţi bancare, nu pot face obiectul executării silite prin poprire”.

Procurorul general susţinea în recursul în interesul legii că, în instanţele din România, nu există un punct de vedere unitar cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din OG nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii.

O primă orientare de jurisprudenţă consideră că, prin OUG 22/2002, s-a stabilit o procedură specială, derogatorie de la prevederile dreptului comun în ceea ce priveşte executarea creanţelor stabilite prin titluri executorii în sarcina instituţiilor şi autorităţilor publice.

Prevederile acestei ordonanţe stabilesc că aceste creanţe nu se pot achita din sumele destinate cheltuielilor de funcţionare şi organizare, inclusiv cheltuielilor de personal din instituţiile publice.

A doua orientare de jurisprudenţă apreciază că, în acest caz, sunt aplicabile dispoziţiile Codului civil în materia executărilor silite, în sensul că sunt exceptate de la poprire sumele destinate plăţii salariilor doar pentru o perioadă de trei luni de la data înfiinţării popririi, termen la expirarea căruia sumele având această destinaţie pot fi executate silit.

În opinia procurorului general, prima orientare de jurisprudenţă este cea corectă, şi anume că sumele destinate plăţii drepturilor salariale din instituţiile publice, aflate în conturi deschise la unităţile de trezorerie şi societăţi bancare, nu pot face obiectul executării silite prin poprire, această interdicţie fiind pe termen nelimitat.