Europa rămâne divizată în problema programului săptămânal de lucru

Miniştrii muncii din ţările Uniunii Europene nu au reuşit să ajungă la o înţelegere privind stabilirea programului săptămânal de lucru pentru muncitorii din ţările lor, din cauza

Miniştrii muncii din ţările Uniunii Europene nu au reuşit să ajungă la o înţelegere privind stabilirea programului săptămânal de lucru pentru muncitorii din ţările lor, din cauza taberelor împărţite. Marea Britanie, singura învingătoare, va putea să depăşească în continuare programul maxim de lucru de 48 de ore, spre exasperarea francezilor, care pledează pentru o mai mare protecţie a muncii.
Reprezentanţii britanici au refuzat, marţi, să stabilească o dată la care vor renunţa la dispoziţiile ce le dau acum libertatea angajatorilor şi angajaţilor din Marea Britanie să stabilească un program de lucru mai mare de 48 de ore pe săptămână. În consecinţă, Franţa, Cipru, Grecia, Italia şi Spania au coalizat pentru a împiedica eforturile depuse în stabilirea unei noi legi europene a muncii, prelungind astfel o luptă care durează de mai bine de doi ani.
"Nu văd ce sens are să mai continuăm. Există o minoritate de cinci ţări, cu un număr suficient de voturi, care poate împiedica ajungerea la un acord", a spus ministrul finlandez al muncii, Tarja Filatov, care a prezidat discuţiile.
În multe ţări europene, nu se vor schimba prea multe lucruri, din cauză că nu s-a ajuns la un acord. Multe ţări îi scutesc deja pe membrii anumitor bresle profesionale, cum ar fi avocaţii, de la respectarea dispoziţiilor generale. În plus, muncitorii britanici vor putea munci mai mult de 48 de ore pe săptămână, dacă aşa vor stabili împreună cu angajatorii lor.
Dar eşecul de a reforma legea le va da destule bătăi de cap altor guverne, care vor încerca să reglementeze activitatea din spitale sau unităţi de pompieri, unde muncitorii fac de gardă sau chiar dorm la locul de muncă. Unele ţări europene mici s-au plâns că nu-şi pot permite să asigure personalul serviciilor de urgenţă, după ce Curtea Europeană de Justiţie a decretat că orele dormite la serviciu nu pot fi considerate ore de lucru. Un compromis le-ar fi dat acestor guverne mai multă flexibilitate, în timp ce ar fi putut să respecte legile UE, arată "International Herald Tribune".
Aşa cum se prezintă acum situaţia, aproape toate membrele Uniunii Europene riscă să fie implicate în procese legale costisitoare. Vladimir Spidla, comisarul european responsabil de Ocuparea forţei de muncă, a avertizat deja că va da în judecată mai multe state, pentru a le forţa să se supună regulilor actuale. Numai Luxemburg şi Italia respectă acum regula programului de muncă de maximum 48 de ore pe săptămână, au spus oficialii UE. În celelalte ţări, există riscul de a asista la o infuzie de litigii private, dacă muncitorii vor declanşa acţiuni legale împotriva angajatorilor în baza dreptului la concedii şi perioade de odihnă.
Problema programului săptămânal de muncă s-a adâncit în momentul în care legea europeană pentru muncă a suferit modificări, în 2003. Iar regulile impuse de Curtea Europeană au făcut ca legea să fie practic imposibil de aplicat. Finlanda, care deţine acum preşedinţia Uniunii Europene, a stabilit o întâlnire la Bruxelles, în speranţa că se va ajunge la un consens. Mărul discordiei este însă Marea Britanie, care a cerut la începutul anilor '90, dispoziţii speciale care să le dea dreptul angajaţilor ca, de comun acord cu angajatorii, să încalce regulile care impun programul de maximum 48 de ore de muncă pe săptămână. Marţi, Franţa a cerut Marii Britanii să renunţe la acest privilegiu.
Britanicii erau dispuşi să cedeze teren, au spus oficialii UE. Dar, susţinută de Germania şi Polonia, Marea Britanie a spus că nu este încă pregătită să stabilească o dată exactă pentru anularea acelei dispoziţii. "În Marea Britanie, oamenii simt că trebuie să aibă libertatea să muncească mai mult dacă vor, iar negarea acestui drept va duce la o scădere a competitivităţii şi va trimite semnale eronate investitorilor", a spus Simon Tilford, de la Centrul pentru Reformă Europeană din Londra.
În Franţa, programul săptămânal de lucru este de maximum 35 de ore, iar oficialii francezi se tem că excepţiile de la reguli le dau celorlalte ţări ale UE un avantaj nemeritat, prin formarea unei culturi care încurajează oamenii să muncească mai mult. Dar problema asta este cu atât mai delicată în Franţa, unde vor avea loc alegeri prezidenţiale în aprilie anul viitor. În primăvara trecută, studenţii şi sindicaliştii francezi au protestat după ce guvernul a încercat să dea nişte măsuri prin care tinerii puteau fi angajaţi, dar şi concediaţi mai uşor.
Filatov, ministrul finlandez, a spus că Germania, care va prelua în ianuarie preşedinţia UE pentru şase luni nu va mai încerca să medieze un acord. Rămâne deci la latitudinea Portugaliei, ca atunci când va prelua conducerea UE, în iulie 2007, să încerce să găsească o soluţie.