EUObserver: Războiul Rece bântuie revoluţia gazelor de şist

Revoluţia gazelor de şist a ajuns în Europa, însă după ce au urmărit ani de zile cum SUA au cules beneficiile, politicienii europeni trebuie să decidă acum dacă vor intra sau nu în horă, scrie EUObserver.

Majoritatea acestora se concentrază pe potenţialele beneficii şi consecinţele de mediu ale fracturării hidraulice, folosită în extracţia petrolului şi gazelor neconvenţionale.

În Vestul Europei, Franţa şi Germania conduc un grup de ţări care au suspendat fracţionarea. Dar povestea este diferită în partea de est a Cortinei de Fier.

Aici va fi prima bătălie pentru exploatarea gazelor, din cauza perspectivei unei dependenţe mai mici de Rusia.

De asemenea, e uşor să detectezi conotaţii ale Războiului Rece în abordarea luată de industria petrolieră din SUA şi a guvernului.

Americanii sunt decişi să ia fiecare bănuţ pe care îl pot din revoluţia lor internă a gazelor de şist şi nou-găsita independenţă energetică. Vor să exporte mari cantităţi de gaz natural lichefiat (LNG) în restul lumii, în particular Japonia şi Europa, unde cererea este cea mai mare.

Geopolitica în acţiune

Dar privesc gazele şi din punct de vedere geopolitic. Un analist la American Natural Gas Alliance (ANGA) – un grup care reprezintă 26 de companii de gaze din America de Nord – spune că Rusia finanţează organizaţiile non-guvernamentale care se opun extracţiei de gaze.

Există două stimulente ca SUA să încurajeze statele europene pentru a trece la gazele de şist. Primul îl constituie faptul că majoritatea companiilor sunt americane: Chevron explorează peste 3 milioane de acri în Polonia şi România. Al doilea motiv este că fiecare killowatt produs în Europa reduce dependenţa de gigantul rus Gazprom.

Majoritatea fostelor state comuniste care sunt membre ale Uniunii Europene sunt dependente într-o măsură foarte mare de exporturile Gazprom. John Lyman, director pentru politici de energie şi mediu la Atlantic Council, un think tank din Washington, a spus că Polonia şi România sunt cele mai avansate state europene în pregătirea pentru extracţia gazelor de şist. Lituania este şi ea aşteptată să treacă în această barcă o dată cu preluarea preşedinţiei UE, începând cu iulie. Valentinas Mazuronis, ministrul Mediului din Lituania, declara în aprilie că gazele de şist vor fi în topul agendei pentru prima întâlnire a miniştrilor europeni de resort, care se va desfăşura în Vilnius.

Cum tratează Gazprom fostele state comuniste

Gunther Oettinger, comisarul european pentru energie, declara săptămâna trecită că gazele de şist vor fi un „instrument bun” în negocierile cu Gazprom şi Rusia. El a mai spus că Gazprom cere Lituaniei un preţ mai mare cu 40% decât cel al pieţei din Germania.

Un studiu al Atlantic Council spune că deşi securitatea aprovizionării va fi întărită pe termen lung în anumite ţări, în special în Centrul şi Estul Europei, Uniunea Europeană ca un întreg nu va experimenta aceleaşi avantaje ca şi SUA. Şi asta pentru că SUA investeşte de 15 ani în domeniu.

„Nimeni nu ar trebui să fie surprins daca geografia post- Războiul Rece va juca o mare parte în dezbatere”, conchide EUObserver.