Efectul ANAF la bufet: nu se mai dau produse „pe caiet“. De frica Fiscului, comercianţii au oprit vânzările pe datorie

Războiul cu mica evaziune declanşat recent de Fisc i-a speriat pe administratorii magazinelor săteşti care vindeau produse „pe caiet“, lucru care i-a adus la disperare pe clienţii cu venituri mici.

Practica vânzării pe datorie („pe caiet“) a fost, până nu demult, balonul de oxigen care asigura atât produsele de imediată necesitate pentru familiile cu venituri mici, în special de la ţară, cât şi un nivel rezonabil al vânzărilor pentru micii comercianţi.

De frica Fiscului, dar mai ales după ce au văzut la televizor că inspectorii ANAF nu glumesc, comercianţii au oprit această practică.

„Adevărul“ a întreprins o scurtă incursiune în rândurile negustorilor şi muşteriilor din câteva localităţi mai mici, astfel că suntem în măsură să vă prezentăm ce efecte are desfiinţarea „caietului“ şi ce spun oamenii afectaţi de această schimbare.

„Imediat închid eu, nu trebuie să vină Fiscul“

Vânzările pe datorie presupun – în termeni contabili – dispariţia unor produse din stoc, fără acoperire în încasările curente, adică un dezechilibru temporar între banii din casă şi valoarea mărfurilor din inventar.

Dar, odată cu returnarea datoriei de către client, echilibrul balanţei bani/marfă se restabileşte, astfel că şi raportarea lunară (ori trimestrială, după caz) se poate închide corect.

Deci comerciantul care dă pe datorie este în deplină legalitate dacă ne uităm în scripte, dar ce ne facem când vine un control exact în momentul cel mai delicat, în care marfa e vândută şi banii nu sunt (încă) încasaţi?

De un astfel de control le este frică, mai nou, comercianţilor, în special după ce au văzut că inspectorii nu prea mai sunt dispuşi să înţeleagă situaţiile inerente acestui tip de comerţ. Cu atât mai mult cu cât practica vânzărilor pe datorie nu poate fi acoperită, tranzacţie cu tranzacţie, în bonuri fiscale – aşa cum cer noile reglementări.

De cealaltă parte (a tejghelei) însă, oprirea vânzărilor „pe caiet“ a generat adevărate tragedii sociale, pentru că de bunăvoinţa comercianţilor sunt dependenţi, de regulă, clienţii care au venituri mici.

„Eu am noroc, o am pe naşa mea care înainte îmi dădea pe caiet la magazinul ei şi acum s-a oprit, mă împrumută doar personal, ce să zic, ca în familie.
Acasă îmi dă banii, apoi la magazinul dânsei cumpăr ce-mi trebuie.
Mai rău e de pensionarii din comună şi de oamenii de-aici, care cei mai mulţi muncesc pe salarii... vai de capul lor – ei chiar trăiau din ratele astea.
Că nu-şi luau mare lucru, să ştiţi, o pâine, un borcan de muştar, o napolitană la copii.
Ce mai, i-a terminat, aproape toţi din comună erau pe datorie, acum s-a blocat tot şi nu ştiu cum au s-o scoată la liman“, ne-a spus un client dintr-o localitate limitrofă Bucureştiului.

Dincolo de tejghea, vânzătoarea (probabil chiar proprietara magazinului) izbucneşte în plâns: „Nici nu vă închipuiţi cât ne e de greu să ducem magazinul ăsta, să plătim la zi de toate, utilităţi, marfă, salarii – că noi de aici, din afacerea asta ne ţinem familia, nu din altceva.
Acum nu mai putem să dăm nici pe datorie, că cine să mai aibă curaj în toată nebunia asta cu bonurile!?
O să rămân cu marfa nevândută, şi atunci... o să închid eu singură, imediat, nu mai trebuie să vină niciun Fisc“.

„De-acum, chiar că ne drămuim fiecare leu“

Într-o altă localitate ilfoveană, vânzătorul băcăniei săteşti nici nu vrea să vorbească despre acest subiect. În schimb, câţiva clienţi ni se destăinuie:
„Gata cu caietul! De-acum, fiecare – la leafă, la pensie – îşi pune deoparte bănuţii de pâine, de lapte, de ce ştie că-i trebuie. Şi venim cu bani ficşi, nu ne mai întindem la vreun mezel sau vreo bere, ca în lunile trecute. Atunci să vedem noi cine câştigă ceva din circul ăsta“.

„Nu mai riscăm“

Cele mai multe magazine în Ardud, judeţul Satu Mare, nu mai dau „pe caiet“, tot de frica ANAF. „Am avut şi noi practica aceasta a datului pe datorie, cum cred că au avut-o toţi comercianţii din Ardud, însă acuma, cu controalele şi amenzile mari care se dau, nu mai riscăm. Cred că nu era deloc o practică rea, fiindcă oamenii erau corecţi şi veneau să plătească“ ne-a declarat un proprietar de băcănie din târgul sătmărean.
La rândul său, o bătrânică aflată în apropiere ne-a spus că ia pe datorie de când se ştie şi nu crede că a greşit cu ceva: „Ştiu exact cum să-mi calculez nevoile, iar când vine pensia merg şi plătesc şi totul este în ordine. Apelez la asta de când mă ştiu şi nu cred că fac vreo fărădelege“. (Nicolae Ghişan)

Proteste la Constanţa

"Nu mai putem asista la această cruciadă pentru păcate mărunte iniţiată de organele de control ale ANAF împotriva iniţiativei private.
Astfel că Patronatul IMM Constanţa trage un semnal de alarmă şi organizează, la iniţiativa şi din dorinţa întreprinzătorilor constănţeni, un protest apolitic, joi, 2 aprilie, începând cu ora 13.00, pe platoul din faţa Prefecturii Constanţa“, a anunţat, ieri, conducerea Patronatului IMM-urilor din Constanţa. (Sînziana Ionescu)