Comisarul pentru agricultură: "Comentaţi pe blogul meu"

Politica Agricolă Comună (PAC), introdusă iniţial în decursul anilor 1960 pentru a garanta o aprovizionare suficientă cu alimente în perioada de după război, a evoluat de-a lungul anilor

Politica Agricolă Comună (PAC), introdusă iniţial în decursul anilor 1960 pentru a garanta o aprovizionare suficientă cu alimente în perioada de după război, a evoluat de-a lungul anilor printr-o serie de reforme. În prezent, PAC se orientează mult mai mult înspre consumatori şi contribuabili. Obiectivul reformelor a fost realizarea unei agriculturi europene mai competitive în contextul unei economii mondiale din ce în ce mai globalizate.

Reformele au condus la ruperea legăturilor dintre plăţi şi producţie, permiţând astfel agricultorilor să producă ceea ce cerea piaţa, neobligându-i să ia decizii în funcţie de cea mai bună combinaţie de subvenţii legate de producţie.

Aceasta nu înseamnă însă că agricultorii sunt plătiţi fără a-şi asuma nicio răspundere.

Aceştia au fost nevoiţi să respecte, de-a lungul anilor, numeroase norme şi standarde comune UE, care reflectă aşteptările societăţii.Aceste norme se referă la protecţia mediului, siguranţa alimentară, menţinerea sănătăţii publice, a animalelor şi a plantelor, bunăstarea animalelor şi menţinerea terenurilor în bune condiţii agricole şi de mediu.

Agricultorii beneficiază de sprijin numai în cazul în care îşi desfăşoară activităţile într-un mod care să fie compatibil cu aceste standarde riguroase. În felul acesta se urmăreşte dublul obiectiv de a promova o agricultură mai durabilă, precum şi de a face ca PAC să fie mai compatibilă cu aşteptările consumatorilor şi ale contribuabililor.

Agricultorii beneficiază de plăţi reduse în temeiul PAC, în cazul în care nu respectă aceste standarde. Această legătură dintre plăţi şi respectarea standardelor se numeşte în jargon "eco-condiţionalitate". În călătoriile mele prin Europa am realizat că o mulţime de agricultori sunt nemulţumiţi de un sistem pe care îl consideră prea complicat şi greoi.

Având în vedere acest lucru, Comisia a propus în prezent o serie de măsuri care vizează raţionalizarea, simplificarea şi îmbunătăţirea sistemului în avantajul agricultorilor şi al administraţiilor. Am convingerea că aceste schimbări vor îmbunătăţi în mod considerabil sistemul, fără ca tot ceea ce constituie o parte esenţială a politicii noastre agricole reformate să îşi piardă din intensitate. În acest context, am remarcat cu multă satisfacţie că europenii par să aprecieze avantajele aduse de agricultură. Potrivit ultimului sondaj Eurobarometru, europenii sprijină întru totul principiul "eco-condiţionalităţii", cu o proporţie foarte ridicată a repondenţilor (mai mult de 80%) care au afirmat că o reducere a plăţilor li se pare justificată, în cazul în care agricultorii nu respectă standardele referitoare la siguranţa alimentară, bunăstarea animalelor şi protecţia mediului.

Promovarea agriculturii durabile în Europa - obiectiv pe care încercăm să îl atingem cu ajutorul normelor privind eco-condiţionalitatea - reprezintă mijlocul de care dispunem de a garanta generaţiilor viitoare avantajele patrimoniului şi ale resurselor naturale unice ale Europei, de care ne bucurăm astăzi.

Am speranţa că sistemul nostru îmbunătăţit de eco-condiţionalitate va facilita vieţile agricultorilor europeni, continuând în acelaşi timp să garanteze, pe termen lung, rolul-cheie al PAC într-un mediu rural natural.

Vă invit să analizaţi mai îndeaproape acest aspect, consultând pagina noastră de internet: http://ec.europa.eu/agriculture/capreform/fruitveg/index_en.htm. Sau să trimiteţi comentariile dumneavoastră pe blog-ul meu: http://blogs.ec.europa.eu/blog_fischerboel/page