Ciocnirea civilizaţiilor la Şantierul Naval Mangalia

Mentalitatea asiatică a patronului se bate cap în cap cu revendicările salariale ale angajaţilor Greva de la Şantierul Naval Daewoo Mangalia intră în a patra săptămână fără

Mentalitatea asiatică a patronului se bate cap în cap cu revendicările salariale ale angajaţilor

Greva de la Şantierul Naval Daewoo Mangalia intră în a patra săptămână fără departajarea clară a taberei "câştigătoare". Luptele de uzură sunt deja o tradiţie pe cel mai mare şantier naval din ţară. Dar, în aceste zile, la Mangalia se construieşte un experiment cu implicaţii nu doar pentru companie, ci pentru întreaga economie - se testează rezistenţa la rupere a relaţiilor de muncă postaderare. Fiecare tabără şi-a aruncat în luptă întregul arsenal.

"Avem un cash-flow foarte bun, putem rezista şi, dacă vor să stea două luni în grevă, să stea în grevă. Dacă acceptăm acum ce vor ei, înseamnă că, peste o lună, peste un an, pot să ceară mai mult. Or, noi vrem să stabilim un parteneriat pe termen lung. Nu mai e situaţia din 2004, când compania era nevoită să cedeze presiunilor". Yong-Duk Park, 48 de ani, directorul de management unit al DMHI, nu are nici pe departe aerul unui "dur". E suficient însă să-l auzi şi să-l vezi vorbind despre grevă ca să-ţi dai seama de ce o grevă "serioasă" în această companie se numără cu săptămânile. Astăzi, la Mangalia, se intră în săptămâna a patra.

Calm, dar încordat, directorul îmi repetă ce le-a spus încă de la început sindicaliştilor - cine mai dă ca noi, în industria românească, o creştere salarială de 22%?".

Acesta a fost procentul-barieră la care s-au oprit negocierile, adică mai puţin de jumătate decât a lăsat sindicatul. În cifre absolute, lupta se dă între creşteri de 105 lei, de la 1 aprilie, şi 100 de lei, de la 1 septembrie, plus "fond de promovare", (administraţie), respectiv 100 de euro de la 1 aprilie şi redirecţionarea fondului de promovare în fondul de salarii (sindicat). "Care e logica acestor 100 de euro. Ni se spune că acum, după aderarea la Uniunea Europeană..." Şi? Vă plăteşte Uniunea Europeană? Noi am înţeles: cresc pretenţiile, Carrefour, mall..., dar mai mult nu se poate, că intrăm pe pierderi. Ce să facem? Să ne împrumutăm să plătim salariile?".

Negocierile s-au oprit la barieră

Venit la Mangalia doar de la începutul anului, Park n-a prins deja celebra grevă din 2004, care tot la fel a durat câteva săptămâni. A prins însă greve în Coreea. "Prin anii '80, aproape toate întreprinderile coreene au trecut printr-o grevă severă (ne gândim la imaginile cu demonstraţiile de stradă din Coreea şi ne facem o idee despre ce înseamnă, în termeni locali, "severă" - n.n.). Dar din 90 încoace toată lumea a înţeles că o grevă este un joc cu pierdere. Este un trend social".

Cel puţin la Mangalia, acest trend încă n-a ajuns. Săptămâna trecută a expirat termenul pe care preşedintele Jae Bong Lee îl acorda angajaţilor într-o scrisoare, în stilul paternalist al managerului asiatic. "Dacă veţi decide reluarea activităţii începând, cel târziu, din data de 22 mai, voi analiza pentru fiecare caz în parte posibiliatea de a găsi soluţii pentru a vă sprijini finnaciar". Dar, până la sfârşitul săptămânii, conflictul căpăta şi mai clar forma unui război al nervilor, de "care pe care". Joi, la bariera de la intrarea în combinat, chiar sub o placă pe care scrie, în engleză şi română, "un viitor mai bun prin DMHI", secretarul general al Blocului Sindical Naţional, Matei Brătianu (declarat persona non grata pe şantier de administraţia coreeană, pentru declaraţiile jignitoare făcute în urmă cu câţiva ani), asigura audienţa de la "Navalistul" de sprijin material pentru continuarea grevei. Oamenii erau şi mai înverşunaţi de mesajul primit chiar dimineaţă - coreenii ameninţă cu plecarea de la Mangalia. "Să plece, să vină americanii".

Românii ameninţă cu un confict nelimitat, coreenii, cu plecarea

"Care americani? Cine o să vină când o să audă că sunt aşa probleme?" - zice directorul Park. Din biroul său de câţiva metri pătraţi, de la fereastra căruia se vede placa cu "viitorul", el redactează zilnic un raport către "compania-mamă". "Până acum n-am adus în discuţie această perspectivă, dar, în ipoteza în care şi 2007 va fi un an de pierdere, al treilea consecutiv, cred că va trebui să recomand retragerea din România. Iar dacă se retrage compania-mamă, dispar şi comenzile pe care noi le aducem ".

Aparent, conflictul e fără ieşire. Dar, după cum lăsa să se înţeleagă săptămâna trecută Matei Brătianu, s-ar putea ajunge la varianta reluării lucrului în condiţiile în care confictul de muncă va rămâne deschis, cu posibilitatea reluării în orice moment a grevei.

O păpuşă spânzurată, în chip de muncitor în salopetă, rămâne să privească, în bătaia vântului, la placa "A better future through DMHI". Şi totuşi nu acesta este cel mai evident semn al conflictului de la Daewoo Mangalia. După o zi de grevă, peluza din faţa clădirii administraţiei rămâne ocupată de clasicele sticle goale de plastic şi hârtii. În noile condiţii, nu a mai putut fi respectat nici programul de curăţenie pe care îl au, zilnic, "domnul preşedinte, domnul vicepreşedinte, directorul de... "

Reîntoarcea capitalistă la cincinalul în patru ani

În urmă cu 10 ani şi patru luni apărea, la Mangalia, DMHI, o societate mixtă construită pe platforma fostului şantier naval 2 Mai. Cea de-a doua investiţie din România a concernului coreean nu era ocolită de acuzaţii privind supraevaluarea aportului investitorului, oficial de 53 milioane de dolari (51% din capitalul noii companii).

În acest timp însă, coreenii de la Daewoo au câteva lucruri "incredibile": gimnastica de dimineaţă, program de curăţenie de la vlădică până la opincă, pancarte mobilizatoare, inclusiv pentru mâncarea sănătoasă şi filozofia managementului celor 5S. Spre exemplu, shitsuke, care ar veni "elimină tendinţa firii umane de a nu renunţa la practicile vechi şi a nu agrea noua metodă" - traduce Eugen Pricopie, vicepreşedintele DMHI.

Dar parcă mai incredibil este că au readus imaginile de arhivă: construcţii febrile de mari vapoare comerciale, mai mari decât un bloc cu 10 etaje. Se fac 75.000 tdw pe an (prin construcţie, în 1977, şantierul avea capacitatea de 64.000tdw)

Cincinalul devansat, în formă nouă

La Mangalia sunt acum, în diferite faze de execuţie, şase vase mari, de tipul Panamax şi post Panamax (denumire legată de capacitatea canalului Panama). Numai de la începutul anului s-au semnat contracte în valoare de 1,05 miliarde de dolari cu mari armatori din Germania şi Grecia. În acestea intră construcţia unor mineraliere şi portcontainere, cele mai mari construite până acum în zona Mării Negre. Capacitatea de producţie este acoperită până pe 2011. Se estimează că, în acest an, cifra de afaceri va depăşi 500 milioane de dolari. Ar fi devansat astfel cu doi ani mai devreme planul... "vision5", lansat în 2005.

În orice caz, suma este considerabilă, ţinând cont că este aproape cât veniturile celorlalte mari şantiere (Galaţi, Brăila, Tulcea, Constanţa) la un loc.

În ciuda valorii mari a contractelor, marja de profit nu este mare. Ca toate şantierele româneşti, Mangalia importă echipamentele, motoarele şi chiar pereţii de interior ai navelor. În afară de tablă, ţevi şi şuruburi, "totul" (circa 60% din costurile unei nave) se aduce din import. De regulă, importurile sunt aduse din Coreea, dar, practic, cumpărtorul numeşte furnizorul.

În ultimii ani, DMHI a mers în pierdere, în total peste 30 milioane de dolari. "Explicaţia stă în creştrea puternică a preţurilor la tablă, peste nivelurile luate în calcul la semnarea contractelor, şi în aprecierea leului în faţa dolarului", spune vicepreşedintele Pricopie. Spre exemplu, în câteva luni, în 2004, tona de tabla a crescut de la 340 dolari la 800. Acum preţurile s-au stabilizat, iar, după ultimul salt al leului, se aşteaptă ca anul acesta să se încheie cu un profit de cel puţin 1,5 milioane de dolari. Asta dacă salariaţii acceptă pachetul salarial propus.

Sindicatul are însă şi o explicaţie proprie pentru pierderi - faptul că se lucrează cu subcontractori care căpuşează şantierul. Zilele trecute, BNS a dat ca exemplu două firme ale unui investitor coreean, specializate în confecţii metalice pentru şantier, cu profituri de câte un milion de dolari. "Un subcontractor are alte costuri decât noi. Pentru el e important cât de bine îşi organizaează munca. Coreeanul are un profit de câteva ori mai mare decât are un subcontractor român care face acelaşi lucru. Iar de la noi primeşte fiecare acelaşi preţ, care oricum e mai mic decât la celelalte şantiere", spune vicepreşedintele Pricopie.

De la începutul anului am încheiat contracte de peste un miliard de dolari
Eugen Pricopie, vicepreşedinte DMHI

Infuzie chino-coreeană de forţă de muncă şi mentalitate

Încă se mai "analizează", dar e aproape sigur. La Mangalia vor fi importaţi muncitori din rândul minorităţii coreene din China. Oficial, aceasta este o variantă pentru acoperirea deficitului de forţă de muncă care începe să se manifeste în zonă.

De la începutul anului, au plecat la muncă în afară 350 de angajaţi ai şantierului. Majoritatea au ales să lucreze pe şantiere din Statele Unite, pentru circa 2.500 de doalri pe lună (de aici alternativa "să vină americanii", vehiculată pe fondul ipoteticei plecări a coreenilor). "Căutăm să recrutăm muncitori din toată ţara. Ne-am dus în zone din Moldova, în Braşov. Dar e tot mai greu să găsim lucrători", spune directorul Yong-Duk Park. varianta muncitorilor coreeni din China are însă şi alte avantaje: "Muncesc din greu, sunt disciplinaţi şi devotaţi companiei".

Directorul coreean nu ascunde că ar fi bine ca noii muncitori să transmită "entuziasmul" lor şi colegilor români. "Este o problemă de mentalitate. Ce m-a surprins când am venit aici este că românilor le lipseşte moralul de muncă". Muncitorii români reclamă însă faptul că la acest câştig de 400 de euro se ajunge făcând aproape 40 de ore suplimentare (câte două pe zi, plus două sâmbete pe lună). Iar condiţiile nu sunt deloc uşoare. iar condiţiile diferă şi în funcţie de statutul muncitorului - angajat direct al şantierului sau prin intermediul subcontractorilor. DHMI are acum 3.800 de angajaţi proprii (3.300 în 1997). Pe şantier mai lucrează însă 2.000 de muncitori, angajaţi pe salarii mai mici la cei 100 de subcontractori.

Nu poţi cere salarii mai mari dacă nu te întrebi şi cum poţi dezvolta compania
Yong-Duk Park, director general DHMI

Românii ocupă locul doi în Europa la construcţia de nave

"Noile comenzi şi-au menţinut ritmul incredibil de creştere în primul trimestru al anului", se arată în ultimul buletin al CESA (comunitatea asociaţiilor europene a şantierelor navale). La sfârşitul primului trimestru, România era pe locul doi în Europa în ce priveşte noile comenzi pentru şantierele navale (26% din total), după Italia (33%).

Dacă italienii au luat comenzile pentru navele de pasageri (în creştere cu 30%), românii au luat toate noile comenzi pentru vasele de transport containere (creştere 13%), respectiv transport mărfuri generale vrac (creştere cu 13%). Următorii competitori europeni au rămas la mai multe lungimi de barcă în urmă. Spre exemplu, Olanda a prins doar 6% din comenzi, Germania - 4,7%, iar Polonia - 4,5%. Industria navală românească este într-o situaţie incomparabil mai bună decât cea poloneză.Polonezii nu au reuşit să privatizeze fostele şantiere care altădată erau redute ale luptei împotriva comunismului. Iar acestea nu pot acum să profite de valul uriaş al creşterii pieţei, pentru că Uniunea Europeană a cerut limitarea producţiei, la schimb cu aprobarea ajutoarelor de stat de 1,6 miliarde de dolari, acordate de statul polonez.