Ce sectoare vor fi grav afectate în caz de recesiune

O nouă posibilă recesiune ar putea fi generată de tensionarea echilibrelor macroeconomice din cauza creşterii bazate pe consum şi măsuri fiscale, a economiei subterane foarte ridicate, a creditării modeste a companiilor, a legislaţiei incerte şi impredictibile, dar şi a accelerării preţurilor activelor imobiliare.

Tot mai multe semnale legate de o posibilă recesiune la nivel global au apărut în ultima perioadă de timp, acestea fiind, printre altele, efectul creşterii incertitudinii privind economia globală şi tensiunile geopolitice, în special în ceea ce priveşte relaţia SUA-Coreea de Nord; amplificarea incertitudinilor privind proiectul UE în contextul Brexit; riscul intrării SUA în recesiunee şi accelerarea problemelor financiare întâmpinate de o serie de grupuri bancare europene.

La nivel naţional, cauzele care pot duce la recesiune sunt deteriorarea încrederii investitorilor, tensionarea echilibrelor macroeconomice din cauza creşterii bazate pe consum şi măsuri fiscale, economia subterană foarte ridicată, creditarea modestă a companiilor, legislaţia incertă şi impredictibilă, dar şi accelerarea preţurilor activelor imobiliare.

Cine va fi afectat? Analiştii AAFBR estimează că industria extractivă,  construcţiile, agricultura, transporturile şi productia şi furnizarea de energie electrică şi termică, apă şi gaze se numără printre sectoarele  care ar putea fi grav afectate în cazul unei eventuale viitoare recesiuni.

Populaţia, victimă colaterală 

Cu alte cuvinte, pe lângă firmele din industria extractivă, construcţii, agricultură şi transporturi, puternic afectată va fi populaţia, care nu va mai putea plăti la timp facturile la utilităţi, ceea ce se va răsfrânge asupra producătorilor şi furnizorilor din energie electrică şi termică, apă şi gaze.

Pentru a supravieţui recesiunii, firmele ale căror venituri încasate sunt mai mici decât cheltuielile monetare, au mai multe soluţii sugerate de analiştii AAFBR.

Cum pot firmele să-şi onoreze plăţile

„Pe parcursul unui an o companie poate înregistra venituri încasate care să fie inferioare cheltuielilor monetare, dar îşi poate onora toate plăţile conform termenelor contractuale deoarece a acumulat rezerve de trezorerie ca urmare a activităşii desfăşurate în anii trecuţi. Cu cât o companie are mai mulţi ani de activitate economică pentru care înregistrează profituri reinvestite, cu atât poate depăşi mai uşor perioade mai puţin favorabile”, consideră Iancu Guda, analist AAFBR. 

Potrivit acestuia însă, majoritatea companiilor româneşti nu folosesc această strategie pentru că nu au rezerve financiare. 

Pe de altă parte, folosirea rezervelor pe termen lung nu este posibilă pentru că rezervele se epuizează şi oricum posibilitatea păstrării banilor cash în exces doar pentru a putea face faţă unor evenimente extreme este foarte redusă.

Aproximativ 40% din companiile locale au mai putin de 4 ani de la momentul înfiinţării. 

Extinderea termenelor de plată către furnizori

O altă soluţie avansată de analişti atunci când veniturile încasate nu acoperă cheltuielile monetare pe parcursul unui an, iar compania nu dispune de rezerve de trezorerie, este ca firmele să extindă termenele de plată către furnizori. 

„De obicei, această strategie este abordată prin plata selectivă a furnizorilor, pe fondul rotaţiei acestora în funcţie de importanţa strategică a fiecăruia dintrei ei. Amânarea simultană a tuturor furnizorilor în acelaşi timp este foarte rar întâlnită, deoarece trezeşte suspiciuni în piaţă şi alimentează neîncrederea creditorilor. Desigur, această soluţie este temporară, deoarece termenele de plată la furnizori nu pot fi prelungite la nesfârşit”, susţine analistul.

Alte varian te sunt vânzarea din stocurile existente (strategie care are foarte multe dezavantaje, deoarece stocurile sunt limitate, iar reducerea acestora amplifică riscul de a pierde comenzi importante care nu pot fi onorate în timpul solicitat de clienti); reducerea perioadei de încasare a creanţelor (ceea ce poate aduce un aport de lichiditate pe termen scurt, dar amplifică riscurile de plafonare sau chiar reducere a vânzarilor pe termen lung); atragerea unei finanţări suplimentare; valorificarea activelor şi capitalizarea companiei prin găsirea unui investitor strategic care să contribuie cu fonduri suplimentare la capitalul companiei (ex: fond de investiţii).