Cat de folositoare e comparatia cu Argentina?

Argentina reprezinta un caz special de nereusita economica si prabusire financiara. Situatia acestei tari a readus in dezbatere modul de functionare a sistemului financiar international si a anulat

Argentina reprezinta un caz special de nereusita economica si prabusire financiara. Situatia acestei tari a readus in dezbatere modul de functionare a sistemului financiar international si a anulat mult din fervoarea celor care pledeaza in favoarea consiliului monetar ca aranjament de combatere decisiva a inflatiei inalte. In acest context, nu este surprinzatoare tentatia multor comentatori si analisti de a face paralele intre Argentina si alte tari, care se lupta cu o inflatie ridicata si au dificultati in finantarea balantelor de plati. Si la noi se manifesta aceasta inclinatie, dar cat de folositoare este aceasta comparatie? Pot fi enumerate unele caracteristici economice care ar justifica o apropiere intre Romania si Argentina. Ma refer la alternanta intre dinamica pozitiva si negativa a PIB-ului, la fatidicul ciclu de avant si prabusire. Dupa introducerea consiliului monetar, in 1991, care a terminat hiperinflatia, Argentina a cunoscut cativa ani de crestere economica buna. Dar, dupa jumatatea deceniului trecut, tara a intrat in recesiune adanca. Situatia de la noi este bine cunoscuta din acest punct de vedere. Si in Argentina echilibrul finantelor publice constituie o mare problema, agravata si de relatia schizofrenica intre guvernele provinciale si cel central (de la Buenos Aires). De aici se poate trage o concluzie vizavi de modul in care descentralizarea administrativa poate avea, sau nu, efecte binefacatoare asupra bugetului. Ca la noi, incasarea taxelor la bugetul central este o mare problema, care nu si-a gasit o solutie satisfacatoare, desi s-au facut eforturi mari si s-au elaborat programe cu ajutorul FMI si al Bancii Mondiale. Coruptia este endemica in Argentina si explica, in buna masura, atrofierea institutionala a tarii, frustrarea cetatenilor si neincrederea lor in clasa politica. Nu este greu de facut o analogie si in aceasta privinta. In sfarsit, relatia cu FMI s-a dovedit anevoioasa, mai ales in ultimii ani. Dar exista si diferente notabile intre cele doua tari, care nu trebuie subestimate. In primul rand, ma refer la mecanismul economic si regimul cursului de schimb. Cand a introdus consiliul monetar, Argentina a "trecut pe pilot automat"; a renuntat, practic, la politica monetara si cursul de schimb ca instrumente de politica economica, de ajustare a unor dezechilibre. Romania beneficiaza de aceste instrumente si fapt este ca le-a utilizat cu destula abilitate in ultimii ani - pentru a incepe dezinflatia (in 2000) si a efectua o exceptionala ajustare a balantei de plati (in 1999), care a ajutat-o sa evite incetarea de plati externe. Aceasta flexibilitate institutionala si de mecanism economic permite Romaniei sa valorifice, atat cat poate, posibilitati de crestere economica. Argentina a acumulat o uriasa datorie externa, pe care nu o mai putea onora; Romania si-a onorat toate obligatiile externe, iar datoria sa, care a crescut rapid intre 1991-1997, este totusi mica, sub 30% din PIB; in ultimii ani, datoria externa a stagnat, practic. Nici indatorarea pe termen scurt a Romaniei nu este mare, iar ultimii ani au adus o imbunatatire vizibila a gestiunii in acest domeniu. In fine, sistemul bancar din Romania s-a asanat considerabil in ultimii ani, este adevarat, pe seama bugetului public (al buzunarului cetateanului). Realitatea este ca, in timp ce riscul de tara al Argentinei a crescut dramatic in ultimii ani, cel al Romaniei a inceput sa se imbunatateasca, urmare a ajustarii de balanta din 1999 si relansarii economice din anii 2000-2001. Ar putea Romania "dezvolta" simptome ale crizei argentiniene? Aici ar trebui sa se mentioneze care trasaturi sunt avute in vedere. Opinia mea este ca o prabusire "à la Argentina" - prin supraindatorare - nu este posibila in viitorul prefigurabil. Desigur, teoretic se pot imagina multe scenarii, dar, repet, o prabusire ca aceea din Argentina este foarte putin probabila. Pe de alta parte, ritmul lent al restructurarii, al impunerii de constrangeri bugetare tari si un eventual deficit de cont curent, iar in crestere, care ar face precara finantarea balantei de plati, ar invita noi corectii dureroase ale acesteia si ar lovi relansarea economica. De aceea, se vorbeste de anul acesta ca fiind unul critic, mai ales ca anul 2003 ar fi dificil si pentru ca este unul preelectoral. Corectiile necesare ar recurge, foarte probabil, iar, la o depreciere reala majora a leului, ceea ce ar submina dezinflatia; s-ar consolida, totodata, o inflatie cronicizata. Oficiali ai BNR evidentiaza cresterea productivitatii in ultimii doi ani, de circa 6% anual, care a permis o apreciere reala a leului fara a lovi in exporturi. As atrage atentia insa ca, cel putin in 2001, cresterea puternica a arieratelor ingreuneaza masurarea dinamicii productivitatii. O depreciere majora ar lovi si in sistemul bancar, in masura in care multi debitori ar avea imprumuturile denominate in valuta. Masurile de corectie ar trebui sa tina cont si de posibile iesiri de capital, care, in perioada 2000-2001/2, au fost (vor fi fost) atrase de diferentialul dobanzilor si aprecierea in termeni reali a leului; aceste iesiri ar mari deficitul de cont curent. Nu in cele din urma si urmand unor corectii severe, posibila incetinire marcanta a ritmului de crestere, sau chiar reintrarea in recesiune, ar agrava nemultumirile populatiei, ceea ce ar putea conduce la tulburari sociale serioase. Deci nu atat dimensiunea datoriei externe si incapacitatea de ajustare a balantei de plati ar sta la originea unui esec, ci efectele sociale ale unor noi masuri de corectie a unor dezechilibre nesustenabile. La aceasta stare ar trebui sa adaugam consecintele nefaste ale accentuarii structurilor informale in economia romaneasca, inclusiv o evaziune fiscala in crestere. Romania nu se afla in proximitatea Argentinei, si aici nu ma refer la geografie. Dar Romania are de luptat cu o inflatie cronicizata, cu o cultura organizationala care rasplateste pe rau-platnici si "cautatorii de rente", cu o coruptie endemica. Si nu cum s-a facut la Buenos Aires, guvernul roman trebuie sa identifice cai pentru a colecta mai bine taxe si pentru a impune disciplina financiara in economie. Sa ne gandim cat ar trebui sa aduca un TVA de 19%, la un PIB de circa 40 miliarde dolari SUA, in vistieria statului si cate probleme ale bugetului public s-ar putea rezolva printr-o colectare mai buna. De altfel, persistenta colectare deficitara a impozitelor a complicat si acum dialogul cu FMI (este de neinteles cum acordul cu FMI a fost trimis in Parlament fara judecarea noii prognoze privind cresterea economica si a conjuncturii externe). Daca va fi mai decisa in conducerea reformelor structurale si daca va atrage mai multe investitii straine directe, Romania isi mareste sansele de a se indeparta in continuare de zona de mare primejdie. Romania este avantajata si de factorul UE (Uniunea Europeana), care obliga la adaptari institutionale si la masuri de reforma, chiar impotriva inclinatiei localnicilor - publici si privati - de a face altfel. Comparatia cu Argentina este utila, oferind invataminte, dar nu trebuie sa fie supralicitata.