"Afacerea RAIF-TransChem", din care statul roman a pierdut 80 milioane dolari - plasata la AVAB

* Valentin Apostol, unul dintre artizanii afacerii, este si acum la conducerea Societatii Nationale de Imbunatatiri Funciare (fosta RAIF) * Celelalte persoane implicate, printre care ex-ministrii Dinu Gavrilescu, Traian Remes si Ioan Muresan, sunt "bine-merci" si isi vad in continuare de afaceri * Reprezentantii AVAB declara insa ca, in paralel cu recuperarea creantelor, va fi atrasa raspunderea civila si materiala a tuturor celor vinovati

Guvernul i-a plasat Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Bancare un alt "tun" financiar, asemanator celor de la defunctele Bancorex si Banca Agricola. Este vorba de "Afacerea RAIF-TransChem", demarata in anii 1997-1998, pe timpul guvernului Ciorbea, o potlogarie despre care Adevarul a relatat pe larg in paginile sale ("Proiectul agricol roman - o mana cereasca de 1.360 miliarde lei pentru firme-fantoma, faliti si targoveti" - 27 mai 1998; "Pentru ca RAIF a ratat demararea proiectului, rambursarea imprumutului extern pentru Programul Romag se face din banii publici" - 23 februarie 2000; "In timp ce Campia Romana geme parjolita de seceta - instalatii americane de irigat, importate de stat cu 80 milioane dolari, zac nefolosite in lanurile uscate de porumb" - 24 iunie 2000; "Afacerea RAIF-TransChem - o potlogarie de pe urma careia statul plateste zeci de milioane de dolari" - 18 martie 2002; "Instalatii de irigat, aduse pe bani grei, stau nefolosite, iar graul se usuca" - 27 mai 2002 etc.). Toate semnalele trase de Adevarul, ca si de alte ziare (Bursa, Curentul) au fost ignorate de autoritati, pana cand programul cu pricina s-a prabusit. Numai ca, de pe urma acestui dezastru financiar, unii au avut de castigat milioane de dolari, in timp ce altii, in frunte cu contribuabilul roman, au de platit ponoasele. Intitulata pompos "Proiectul Agricol Roman" sau "Romag '98", afacerea in cauza este rodul unui asiduu lobby romano-american (sau viceversa), din vremea cabinetului Ciorbea. In fapt, este vorba de o afacere privata gen "inginerie financiara", in care o societate a statului, respectiv Regia Autonoma de Imbunatatiri Funciare (RAIF - actualmente Societatea Nationala de Imbunatatiri Funciare - SNIF), a fost folosita drept paravan pentru a justifica acordarea garantiei guvernamentale la creditul extern pe care se baza afacerea. In valoare de 160 de milioane de dolari, creditul acordat de Citybank NA din SUA a fost garantat de MFP in urma unei hotarari de guvern (HG nr. 686/1997) promovate de fostii ministri Mircea Ciumara si Dinu Gavrilescu. Aceeasi RAIF a fost mandatata sa semneze contractele comerciale cu furnizorii de utilaje, echipamente si servicii agricole - Case Corporation, Valmont Industries si TransChem Finance & Trade Corp. Potrivit actului normativ, RAIF era autorizata "sa se asocieze cu furnizorii pachetelor agricole, ai tehnologiilor si serviciilor si sa formeze societati comerciale care sa asigure derularea contractelor incheiate, inclusiv rambursarea creditelor externe". Numai ca, dupa remanierea guvernului Ciorbea, noii ministri, Traian Remes (Finante) si Ioan Muresan (Agricultura), dau "unda verde" proiectului intr-o alta formula, si anume prin intercalarea unei firme intermediare. Este vorba de Trans Ag Production Company SRL, "de nationalitate romana", cu sediul in Bucuresti, dar avand drept actionari un off-shore din Limasol, Cipru, si anume T-Ag Limited si un numar de 11 persoane fizice, toate cu domiciliul in SUA. Aceasta firma-capusa este introdusa in contractul de asociere dintre firma constituita de SNIF cu furnizorii de utilaje, si anume Agroserv Consult SRL (societate cu capital romano-american) si societatile detinatorilor de pamant, ca un al treilea partener in contract, cu denumirea de "Gerant". Acesta preia "coordonarea, administrarea si exploatarea tuturor elementelor componente ale proiectului", inclusiv incasarea si achitarea catre SNIF a tuturor sumelor datorate de fiecare modul (modulele erau constituite de producatorii agricoli prin asociere pana la 650 ha). Nu intamplator, contractul nu prevedea cine va returna creditul extern de 80 milioane dolari. Dupa cum se stie, programul s-a dovedit un dezastru, in urma caruia asociatiile detinatorilor de pamant nu au mai primit nici bani, nici utilajele (care, in final, urmau sa le revina). Singurii care au profitat au fost "cipriotii" de la Trans Ag Production Company, care, nu numai ca si-au incasat banii conveniti, dar nici nu si-au mai onorat o prevedere contractuala, si anume "asigurarea unei finantari de 15 milioane USD pentru promovarea furniturilor si serviciilor necesare proiectului". Ca de obicei, a ramas statul cu paguba, dar si agricultorii care au crezut in acest program, insa, in final, au ramas si fara bani sau produse, si fara utilaje (AVAB urmeaza sa scoata la vanzare aceste utilaje in contul creantei preluate de la MFP). Desi au trecut atatia ani de la derularea acestor potlogarii, nici una dintre persoanele implicate nu a fost deranjata de autoritati. Valentin Apostol, bunaoara, era la acea vreme director general al RAIF, apoi, o perioada (cat erau bani), a lucrat chiar la firma privata romano-americana, care a facut praf proiectul, dupa care a trecut din nou director general la RAIF (devenita intre timp SNIF), functie pe care o detine si in prezent.