Afacere din bărci şi vâsle

România începe să aibă şi o piaţă de caiac-canoe, spun proprietarii primului showroom de ambarcaţiuni fără motor O şalupă rapidă legată la ponton are un "rol": face chiar mai

România începe să aibă şi o piaţă de caiac-canoe, spun proprietarii primului showroom de ambarcaţiuni fără motor

O şalupă rapidă legată la ponton are un "rol": face chiar mai multe valuri decât jeepul luxos parcat în faţa vilei. Dar pentru ce şi-ar cumpăra cineva o banală barcă cu vâsle? Răspunsul au început să-l găsească chiar şi proprietarii de iahturi.

Săptămâna trecută a fost anunţată deschiderea celui mai mare showroom de ambarcaţiuni cu motor din România. La Otopeni, pe o suprafaţă de 700 mp, se pot vedea de la şalupe cu motor de câteva mii de euro la iahturi de sute de mii de euro. "Targetul nostru este reprezentat de persoane active, oameni de afaceri şi manageri care şi-au rezolvat problema casei, a maşinii şi a vacanţelor şi care acum îşi pot orienta bugetul către achiziţionarea unei ambarcaţiuni", a declarat, într-un comunicat, proprietarul companiei Willon Harbour, Gabriel Hanganu.

Când clasa mijlocie descoperă Mambo

Bărcile nu sunt însă doar pentru cei cu un cont bogat în bancă, şi-au spus soţii Lipolit din Bucureşti când au decis, în 2003, să intre în afacerea cu ambarcaţiuni.

Au ales un culoar liber, în care practic nu aveau niciun competitor - bărcile/bărcuţele cu vâsle sau, pentru cunoscători, caiace cu padele şi canoe cu pagaie. Sunt unici distribuitori ai unor producători din Germania, Franţa, Canada sau Cehia. În Vest, pentru o bărcuţă se aşteaptă la producător mai ceva ca pentru o maşină. S-au gândit că, nu peste mult timp, am putea ajunge şi noi la un asemenea standard.

De fapt, afacerea a început ca un hobby, spune Anca Lipolit, manager Genesis Group: "Căutam un caiac nou pentru Adrian (soţul) şi am constatat că nimeni nu vinde aşa ceva. Apoi ne-am gândit că ar fi şi alţii interesaţi şi am deschis firma". Pentru Adrian, 42 de ani, urmaş al celebrei familii Lipolit de caiacişti campioni din anii "50-'70 - el însuşi medaliat la câteva concursuri internaţionale, este ceva natural să ai o barcă personală. Dar, când nici la televizor nu se mai dau marile concursuri de caiac-canoe, câţi români mai sunt "înnebuniţi" după bărci?

Primul lor client a fost directorul unei firme de import. Văzuse omul că în afară se poartă să ai bărcuţa ta şi a comandat două - un caiac de râu şi unul de mare. A urmat apoi un funcţionar dintr-o ambasadă, un director de bancă...

Şi-au dat însă seama că afacerea are perspective de creştere, când, într-o zi, un tânăr le-a cerut "un Mambo, un sit-on-top, adică un nou tip de caiac pentru o singură persoană. Tânărul spunea că n-a mai văzut nicio asemenea barcă potrivită pentru a ieşi pe Teleajen", spune Anca Lipolit. Iar viitorul client, patronul unei mici firme săteşti de montat termopane de pe Valea Teleajenului, avea să-şi vândă motocicleta pentru a face rost de banii pentru Mambo (circa 2.800 de lei).

"Au cumpărat de la noi salvamarii din Constanţa. Apoi, a venit Universitatea din Iaşi cu o comandă mare, pentru că-şi deschidea secţie de caiac-canoe. Dar aceşti clienţi sunt conjuncturali. Afacerea poate să meargă numai dacă atragem clienţi obişnuiţi, oameni cărora le place să facă sport sau să se relaxeze în mijlocul naturii", spune Anca Lipolit.

În ce priveşte condiţiile minime necesare, patronii au dat exemplul propriu - stau la bloc în Drumul Taberei, au un garaj pentru depozitare şi o maşină obişnuită, pentru transport. Barca este atât de uşoară că poate fi transportată pe portbagaj. Spre exemplu, o ditamai lotca (canoe) de aproape cinci metri şi o capacitate de transport de 340 kg cântăreşte 32 kg. Cu aceste condiţii şi cu un buget mediu de 1.000 de euro, clientul din clasa medie nu ar trebui să fie greu de găsit. Mai ales că, pentru o ambarcaţiune sub şapte metri, nu plăteşti impozit şi nu trebuie avize speciale.

De la iaht, înapoi la vâsle

Ce i-ar mai trebui clientului? Câteva sfaturi. "Mulţi spun: vreau o barcă. Dar nu-i suficient. Trebuie să ştii ce barcă ţi se potriveşte.

O foloseşti pe lac, mare sau râu de munte, este pentru agrement, pescuit sau sport, pentru începători sau avansaţi, pentru copii sau adulţi, este pentru o persoană voluminoasă sau pentru o persoană atletică etc.

Căutăm să-i dăm fiecăruia ce i se potriveşte mai bine şi, de multe ori, ne-am dus să-i arătăm clientului cum să folosească barca", spune Adrian Lipolit. Afacerea a crescut de la an la an, ajungând până la 20-30 de bărci vândute pe an. În ultimele două săptămâni au vândut şapte bărci. Mizează şi pe noul segment de clienţi - pensiunile turistice, mai ales cele din Deltă şi de pe litoral care vor să vină cu noi distracţii pentru turişti.

Clienţii sunt acum mai sofisticaţi şi, pe lângă barcă, vâsle, eventual vestă de salvare şi cască, au început să caute şi accesorii - de la chingi, până la protecţii impermeabile. Anul acesta se pare că aduce şi un alt tip de client - începem să avem clienţi care stau în Snagov, spre exemplu, au o şalupă sau chiar un iaht, dar vor să facă mişcare, au copii care văd sportivii care se antrenează pe lac... Cert e că acum caută şi un caiac sit-on-top, spune Adrian Lipolit.

FIŞA AFACERII

Condiţii necesare - aproximativ aceleaşi ca în cazul unui dealer de maşini - o hală/ un parc de depozitare; cunoştinţe în domeniu

Capital iniţial - circa 5.000 de euro, pentru un prim stoc de bărci, cheltuieli de publicitate (un site propriu este aproape obligatoriu)

Client-ţintă - angajat din clasa mijlocie (e suficient să aibă un spaţiu de depozitare); pensiune turistică

Rata profit - circa 10% - 15%