Acuzaţii de discriminare. Marea Britanie cere românilor să plătească mai mult pentru obţinerea vizelor

Regatul Unit este acuzat că discriminează între statele UE, aplicând taxe diferite pentru obţinerea vizelor de lucru. Românii sunt printre cei afectaţi, ei fiind puşi să plătească mai mult pentru a lucra în Marea Britanie, scrie Politico.

După încheierea liberei circulaţii dintre UE şi Marea Britanie, cetăţenii din Spaţiul Economic European trebuie să solicite o viză de muncă pentru a se angaja în Regatul Unit. Cu toate acestea, nu toţi plătesc aceeaşi taxă.

Mai precis, cetăţenii din 25 de ţări, dintre care 21 din Uniunea Europeană, primesc reduceri de 55 de lire sterline la taxa pe care trebuie să o plătească pentru a aplica pentru o viză de lucru în Marea Britanie, categoriile ţintite fiind antreprenori, lucrători în sistemul medical, cercetători sau angajaţi temporari, precum culegătorii de fructe.

Mai mult, angajatorii britanici care angajează din aceste ţări nu trebuie să mai plătească o taxă de 199 de lire pentru emiterea unui „certificat de sponsorizare”, fapt ce măreşte stimulentele pentru angajatori să caute forţă de muncă mai degrabă din aceste ţări decât din celelalte.

Cu toate acestea, există anumite ţări care nu se bucură de aceste scutiri, inclusiv România. Toate sunt ţări din estul blocului – Bulgaria, Estonia, Lituania şi Slovenia.

Unele ţări discriminate în domeniul vizelor au cerut ajutorul Comisiei Europene, motivând că Bruxelles-ul nu poate permite această situaţie prin care se încalcă principiul non-discriminării între ţările blocului european.

„Din perspectiva noastră, acest tratament diferenţiat trebuie să fie atent verificat. Problema nu este neapărat legată de cele 55 de lire pe care cetăţenii din cele cinci state membre trebuie să le plătească în plus faţă de alţi cetăţeni europeni, ci de tratamentul diferenţiat în mod clar care este aplicat”, este de părere un diplomat european, citat de Politico.

Guvernul britanic îşi motivează politica pe baza Cartei Sociale a Consiliului Europei, un tratat internaţional adoptat în 1961 şi semnat de 26 de ţări, printre care şi UK.

În articolul 18.2 al acestui tratat, ţările sunt obligate să „simplifice formalităţile existente dintre ele şi să reducă sau să abolească taxele de cancelarie care se plătesc de lucrătorii străini şi de angajatorii lor”.

Europenii contrargumentează că sunt şi ţări semnatare ale cartei care nu s-au declarat obligate de de articolul 18.2, dar sunt în continuare scutite de la plata completă a taxei. UK insistă însă că îşi bazează politica pe tratatul iniţial al Consiliului Europei şi spune că dacă ar reduce costurile vizelor pentru nişte ţări care nu fac parte din vreun tratat internaţional ar fi în sine o problemă de discriminare.

Statele membre pun însă presiune pe Comisia Europeană pentru a reacţiona, motivând că acesta este doar primul exemplu de discriminare în regulile de imigraţie post-Brexit. Ei avertizează că este probabil ca Regatul să discrimineze şi în alte domenii, de exemplu atunci când decide ce ţări vor participa în schema de mobilitate a tinerilor, momentan deschisă pentru nouă ţări din UE.

Un purtător de cuvânt al Comisiei a spus că, deşi UE şi Marea Britanie sunt libere să îşi stabilească politicile de viză respective, „Marea Britanie s-a angajat în Acordul comercial şi de cooperare să trateze în mod egal toţi cetăţenii statelor membre ale UE în materie de vize pe termen scurt” şi „nu poate decide să acorde o derogare de la viză pentru călătorii de scurtă durată cetăţenilor anumitor state membre, excluzându-i pe alţii”.

Cu toate acestea, ar putea fi greu pentru Bruxelles să găsească o bază legală care să oblige Londra să abordeze diferenţa de tratament în ceea ce priveşte vizele pe termen lung, care nu sunt acoperite de acordul Brexit. „Regretăm că Regatul Unit a decis să trateze cetăţenii UE diferit în acest caz specific”, a spus un purtător de cuvânt al Comisiei.