Victor Ponta la 43 de ani. Mărire şi decadenţă

Exact acun un an, la 20 septembrie 2014, Victor Ponta era omagiat, ovaţionat, ridicat în slăvi  pe Arena Naţională de 55.000 de români, veniţi să aducă un omagiu conducătorului iubit. La un an distanţă Victor Ponta se ascunde, nu ştie nici Dragnea unde se află, îşi pune întrebări existenţiale: a fi sau a nu mai fi premier.

Ce s-a întâmplat într-un an de zile, cum a trecut Victor Ponta de la culmile glorificării la stadiul de dispărut de pe scena publică?

Sunt mai multe explicaţii.

1.Dintotdeauna Ponta şi-a gonflat imaginea publică, setos de glorie nepieritoare. În loc să-şi exercite cu modestie şi moderaţie funcţiile, s-a crezut trimisul lui Dumnezeu pe pământ şi s-a comportat ca atare.

Unii s-au amuzat, cei mai mulţi s-au dovedit iritaţi şi jigniţi de această atitudine sfidătoare, de buric al pământului românesc, cel puţin, dacă nu chiar mai mult.

Rând pe rând Victor Ponta şi-a atras ura şi dispreţul elitelor intelectuale, a presei independente, a oficialilor europeni şi americani, a publicului educat, care nu mai pot înghiţi, în 2015, din partea unui conducător, pretenţia de trimis al zeilor pe pământ.

Toată această poziţionare izvorăşte din educaţia şi cultura precare obţinute de Victor Ponta în anii de şcoală şi tinereţe.

Atunci când puterea cade pe umerii unui om nepregătit filosofic pentru ea, de cele mai multe ori acesta derapează în paranoie, mitomanie, grandomanie, îşi pierde simţul realităţii, trăieşte într-o lume paralelă cu lumea reală.

2.Pierderea bătăliei prezidenţiale a contat enorm în prăbuşirea imaginii publice a lui Victor Ponta. Un milion de români şi-au dat seama că Victor Ponta nu este ce trebuie României în etapa actuală.

Imaginile televizate ale sutelor de mii de cetăţeni români din diaspora, care n-au avut condiţiile necesare să voteze la prezidenţialele din 2014, au demonstrat acelaşi lucru: dispreţul lui Ponta pentru români, diferenţă enormă între vorbe şi fapte. Toată abureala televizată de la cele două posturi tv prietene s-a spulberat ca un vis urât. Faptele sunt mai puternice decât vorbele.

3.Victor Ponta şi-a trâmbiţat tot impul succesele economice, faptul că “a dat, nu a luat”, făcând aluzie la  perioada guvernării Basescu-Boc.

Nu ştiu ce a dat, că abia de curând a mărit salariile medicilor, iar preţurile la gaze, energie electrică, medicamente, au crescut considerabil.

Românii aşteptau să le dea autostrăzi, apă şi canalizare la sate, sisteme mari de irigaţii pentru agricultură, linii ferate modernizate şi de mare viteză, spitale noi şi moderne. Măcar o parte din toate acestea, care ar fi însemnat dezvoltarea infrastructurii României.

Ce a făcut din toate acestea? Mai nimic, dacă n-a fost în stare să doteze şcolile cu toalete civilizate, să nu avem 4000 de şcoli fără avize sanitare. A împrumutat în 4 ani 19 miliarde de euro, ca să ce? Unde sunt banii, Victore?

Şi până la urmă, succesele economice au venit din partea mediului de afaceri, înregistrate nu prin ajutorul guvernului Ponta, mai degrabă în pofida actului guvernării.

4. Cel mai grav aspect care contribuie la prăbuşirea definitivă a imaginii şi încrederii în Victor Ponta. Victor Ponta este trimis în judecată de către DNA pentru fapte asimilate corupţiei. Şi asta într-o ţară exasperată şi disperată de fraude şi furturi din bugetele publice.

Aceste fapte de corupţie nu mai constiuie zvonuri sau ipoteze, ele sunt confirmate aproape zilnic de activitatea procurorilor.

Vedem politicieni înhăitaţi cu interlopi, cu mafia locală şi internaţională. Parlamentul României este populat cu prea mulţi penali, 14 miniştri din guvernele Ponta au ajuns să dea socoteală justiţiei.

Iar acum, însuşi premierul se pregăteşte, chiar mâine, 21 septembrie, să se prezinte la ICCJ, pentru a se apăra în faţa acuzaţiilor aduse de procurori.

Premierul unei ţări reprezintă cartea de vizia a ţării, o reprezintă peste hotare, este model pentru milioane de cetăţeni, pentru tineri, care adesea imită şi iau exemplu în activitatea lor de la mai marii zilei.

Victor Ponta a juns un “ciumat” în lumea civilizată, nu-l mai invită la ei nici socialiştii europeni. Mai poate reprezenta un astfel de premier societatea românească? Categoric nu, pentru că există riscul să se concluzioneze că suntem cu toţii la fel, dacă acceptăm un astfel de premier. Ceeace nu este drept.

Urmează o moţiune de cenzură, în cadrul căreia UNPR trebuie să decidă dacă este în interes naţional să menţină un penal în fruntea guvernului. Atunci se vor lămuri cetăţenii cine, ce hram poartă, să ştie cum să voteze.

În concluzie, fiecare om, inclusiv premierul unei ţări, trebuie să ştie zicerea străveche: cum îţi aşterni, aşa dormi.

Victor Ponta este victima propriului comportament, al propriilor alegeri, al deciziilor sale, educaţiei, culturii, modului de a înţelege lumea şi sensul evoluţiei ei.

Există, în istoria umanităţii, câţiva oameni politici care au tras popoarele după ei, prin viziune, comportament şi eficienţa în managementul de ţară.

Nu este cazul lui Victor Ponta, care mai degrabă a blocat societatea românească în drumul ei spre atingerea standardelor europene.

La mulţi ani, Victore!