Succes fragil pentru un viitor luminos

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Există o stare de euforie la Chişinău după Summitul Parteneriatului Estic de la Vilnius. Reprezentanţii puterii încearcă să convingă cetăţenii că este un succes extraodinar ceea ce s-a întâmplat: parafarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană. Şi că la anul, prin mai-iunie, moldovenii ar putea călători fără vize în UE şi, ceva mai târziu, prin septembrie, Republica Moldova va semna Acordul de Asociere.

Opoziţia, la rândul său, joacă ambiguu: liderul comunist Vladimir Voronin spune în cadrul unui protest organizat în faţa sediului reprezentanţei UE la Chişinău că PCRM nu protestează împotriva a ceea ce s-a întâmplat la Vilnius, ci contra manierei în care s-a produs evenimentul, fără anunţarea exactă a condiţiilor stipulate de Acordul de Asociere.

Mai exact, opoziţia comunistă nu se opune regimului liberalizat de vize cu UE, dar, din motive electorale, insistă asupra aderării la Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan. Voronin este la fel de pro-rus ca şi preşedintele ucrainean Victor Ianukovici: ambii la prima ocazie se vor dezice de Rusia, cum au demonstrat-o de atâtea ori în trecut. Comunistul moldovean – în 2003, când a refuzat semnarea planului Kozak de federalizare a Moldovei, şi în 2005, când a expulzat observatorii din Rusia de la alegerile parlamentare. Iar Ianukovici - când era premier, în perioada anilor 2002-2005 şi a favorizat investitorii occidentali în detrimentul celor ruşi în procesul de privatizare a unor mari întreprinderi industriale ucrainene.

În ciuda faptului că şi opoziţia comunistă de la Chişinău aprobă tacit ceea ce s-a întâmplat la Vilnius, nu avem motive să spunem că există consens naţional în ceea ce priveşte orientarea externă a Republicii Moldova. Este de presupus că Rusia va încerca să destabilizeze situaţia internă în anul următor, incitând PCRM şi alte formaţiuni în solda Kremlinului la manifestaţii contra coaliţiei pro-europene actuale.

Cea mai mare încercare poate fi adoptarea unor măsuri discriminatorii faţă de moldovenii care lucrează în Rusia, care pot culmina cu expulzarea în masă a acestora. O asemenea acţiune punitivă va avea însă efecte colaterale nedorite pentru Kremlin: după ce vor depăşi această criză, moldovenii se vor orienta definitiv spre Europa. Moscova riscă aceleaşi efecte nedorite dacă va aplica măsuri discriminatorii faţă de ucraineni, care se pare că vor repeta revoluţia din 2005.

În cazul acesta, Rusia riscă să rămână cu aliaţii săi care nu sunt slavi şi sunt nesiguri din Kazahstan şi Asia Centrală, care, la rândul lor, se orientează din ce în ce mai mult spre China, iar prezenţa Beijingului în regiune, în sensul investiţiilor, este pe o curbă ascendentă.

În 2014, Republica Moldova are de înfruntat o serie de provocări ce pot veni din exterior. Pentru a avea şanse să le depăşească, este nevoie de coeziune internă şi promovarea unor reforme veritabile, nu doar de ochii lumii.

Înainte de a merge în popor, cum spun guvernanţii, pentru a explica ce înseamnă Acordul de Asociere şi ce prevede acesta şi alte documente conexe, puterea trebuie să promoveze schimbări cel puţin în domeniile care nu riscă să dezbine fragila coaliţie dintre cele trei partide. Vama, în primul rând, pentru că fenomenul corupţiei din sistemul respectiv nu atinge numai interesele interne, dar şi imaginea ţării în exterior, şi pot compromite toate obligaţiile noastre în raport cu UE.

Asta chiar dacă actuala conducere a vămilor a majorat simţitor contribuţiile la buget. O misiune străină sub egida UE care să ia sub control vama moldovenească ar fi soluţia cea mai potrivită şi ar avea consecinţe pozitive şi asupra sistemului nostru de justiţie. Fie şi parţial, dat fiind faptul că o parte importantă a corupţiei din justiţie are la mijloc traficul ilegal de mărfuri şi încercările de a evita plata impozitelor provenite din aceste afaceri.