Scholz nu e Merkel – Germania schimbă abordarea faţă de Rusia şi investeşte masiv în armată
0În ultimii 25 de ani, Germania a fost cel mai important aliat al Rusiei în Europa. Guvernele conduse de Schröder (1998 - 2005) şi de Merkel (2005 – 2021) au coincis cu revigorarea economică a Rusiei. În 2000, Putin vine la putere, iar continuatoarea URSS începe să-şi revină economic şi să se adapteze la economia de piaţă. Această adaptare a fost consistent ajutată de banii veniţi din Germania pentru gaze naturale şi petrol.
Atât Schröder cât şi de Merkel, prin proiectele Nord Stream 1 şi Nord Stream 2, au încercat în mod programatic să lege Germania de Rusia. Nord Stream 1 şi 2 sunt proiecte energetice care ocolesc Ucraina, Polonia şi statele baltice (inamicii tradiţionali ai Rusiei). În timp ce militau pentru aceste proiecte, Schröder, dar mai ales Merkel au închis centralele nucleare din Germania pe motiv că „oricând putem avea o catastrofă ca în Japonia”.
Astfel, dependenţa Germaniei de importurile de energie din Rusia a crescut substanţial în ultimul deceniu. Începând din 2012 procentul livrărilor de gaz din Rusia a crescut de la 40% la 55%. În acelaşi interval de timp, petrolul importat din Rusia a ajuns să acopere 42% din necesarul Germaniei deşi în 2012 acoperea 38 %.
La summitul NATO din 2008, de la Bucureşti, Angela Merkel a fost principala voce împotriva aderării Ucrainei la Alianţa Nord-Atlantică. În anul 2014, când Rusia a ocupat Crimeea şi a trimis omuleţii verzi în Donbas, Germania a avut cea mai concesivă politică dintre statele NATO. La acea vreme, Merkel a subliniat importanţa menţinerii deschise a comunicaţiilor cu Moscova.
Au urmat apoi acordurile de Minsk. Primul acord a fost semnat în septembrie 2014 de reprezentanţii Rusiei, Ucrainei şi ai OSCE, alături de doi lideri ai separatiştilor din Estul Ucrainei. Pentru că a fost încălcat, a urmat Minsk II, în februarie 2015, iar Franţa şi Germania au garantat tratatul.
După acordul Minsk II, Merkel a fost unul din promotorii Nord Stream 2, considerat unul din proiectele sale de suflet.
Schimbare de optică la Berlin
Finalul anului 2021 a adus un nou cancelar Germaniei după mai bine de 16 ani. Olaf Scholz a devenit cancelar susţinut de o coaliţie de trei partide (SPD, Grüne, FDP). Venirea sa la putere a coincis cu escaladarea conflictului din Donbas şi cu masarea de trupe ruseşti la graniţă. În acest context, statele din Europa de Est şi SUA au început presiunile pentru blocarea Nord Stream 2. În primă fază, Germania a refuzat, dar în final a blocat proiectul. Deşi Scholz pare cel care a luat decizia, trebuie evidenţiat că Robert Habeck (vice-cancelar) şi Annalena Baerbock (ministrul de Externe) au făcut un lobby puternic în interiorul guvernului federal pentru a opri proiectul.
După începutul invaziei ruse în Ucraina, Germaniei i-au trebuie vreo două zile să fie de acord cu sancţiunile cerute de UE împotriva Rusiei, mai ales cu scoaterea din SWIFT. Înaintarea armatei ruseşti în teritoriul ucrainean pare să fi schimbat complet optica la Berlin.
Într-un discurs în faţa Bundestagului, cancelarul Scholz a anunţat schimbarea la 180 de grade a politicii externe şi de apărare a Germaniei. Acesta a anunţat un buget de refacere a armatei în acest an de 100 de miliarde de euro, creşterea bugetului anual al Apărării la 2.1% din PIB şi nu în ultimul rând, un transport de armament pentru armata Ucrainei - 1.000 de lansatoare de rachete şi 500 de rachete sol-aer Stinger pentru a ajuta în faţa invaziei armatei ruse.
Prin această mişcare, Scholz se desprinde zgomotos de politica promovată de Merkel şi Schröder în raport cu Rusia dar marchează şi revenirea Germaniei între marile puteri militare ale lumii. Ajutat şi de împrejurări, Scholz (SPD) arată întregii lumi cât de lipsită de viziune a fost Angela Merkel (CDU), cea care după evenimentele din 2014 a rămas lipită de Rusia, ba chiar a crescut dependenţa energetică a Germaniei.