România care funcționează. De ce nu o avem și cum o putem construi

Eu cred că țara noastră are nevoie, odată pentru totdeauna, de o reașezare a priorităților naționale, dar pe baze solide, care să ne scoată din cercul vicios al unei tranziții permanente. Aceste baze, așa cum le gândesc eu, sunt: seriozitatea, luciditatea și curajul.

Suntem o țară sătulă de tranziții niciodată finalizate, de reforme începute și abandonate, de discursuri fără livrare și de un stat care pare (și de multe ori așa este) că funcționează doar din inerție. Vrem altceva și vrem ca acel altceva să fie și mai bun, dar și stabil!

De unde pornim?

Avem o țară cu păduri, dar ele sunt tăiate ilegal. Cu râuri, dar ele nu generează dezvoltare. Cu un pământ fertil, dar importăm usturoi și cartofi... Avem tineri inteligenți, dar ei pleacă. Avem tradiții puternice, dar uneori le ignorăm. Avem o poziție strategică în Europa, dar suntem câteodată periferici în luarea deciziilor. Această ruptură între potențial și realitate este, în opinia mea, esența blocajului românesc. Și tocmai ea ne obligă să schimbăm paradigma.

Sunt însă și părți pozitive, care ne dau speranță. De ce? Pentru că în ciuda celor de mai sus, eu mai cred, bazat pe realități trăite, că dincolo de această stare de spirit, se află, încă, o societate vie, plină de oameni care muncesc și care vor o țară în care să merite să rămână! Îi știu pe mulți, știți și dumneavoastră alții. Și facem parte, destui dintre noi, dintre ei!

Sunt, suntem și sunteți antreprenori care au pornit afaceri în comunități mici, profesori care țin școli în viață cu pasiune, preoți care repară cu mâinile lor casele celor bătrâni, mame și tați care se implică în consilii locale pentru școlile copiilor lor.

România reală, a mea și a dumneavoastră, nu este aceea din studiourile TV, sau din postările online. Ea este România care cere, în mod absolut motivat, un stat care să funcționeze ȘI care dă în schimb muncă, energie, creativitate, taxe și impozite la zi!

De aici trebuie să începem. Cu lucruri concrete, cu o administrație care răspunde, o poliție care protejează, o școală care pregătește, un spital care vindecă. E mult? Nu! E doar normalul.

România anului 2035, deci peste un deceniu, nu va putea fi o țară europeană autentică fără o reconstrucție profundă a relației dintre stat și cetățean. Și nu vom reuși dacă nu trecem de la improvizație, ca în vechile guvernări, la construcție serioasă, așa cum se încearcă acum.

Ce câștigăm dacă dăm dovadă, așa cum face actualul premier, de seriozitate, luciditate și curaj?

Două cuvinte: ordine funcțională. Nu ordine impusă cu bastonul, nu una generată prin frică, ci o ordine naturală, născută din respect, din competență și din claritate. Este imens și este exact ce au statele occidentale dezvoltate pe care le admirăm.  

Ordine în țară, din punctul meu de vedere, înseamnă lege aplicată egal, autoritate publică legitimă, siguranță pe străzi și în școli, combaterea evaziunii, un spațiu public în care cetățeanul se simte respectat și protejat.

Ordine în stat, de asemenea, înseamnă instituții care funcționează, reguli clare, funcționari selectați pe merit, digitalizare reală, birocrație redusă, bugete transparente și decizii bazate pe interesul public, nu pe interesele de grup!

Dar vreau să specific. Un stat ordonat NU înseamnă un stat autoritar! Dimpotrivă.

Un stat ordonat este un stat care inspiră încredere pentru că își face datoria. Și asta înseamnă politici coerente, asumate și explicate. Înseamnă o Românie în care administrația sprijină inițiativa. O Românie în care antreprenorii nu sunt nevoiți să aleagă între supraviețuire și emigrare. În fine, înseamnă o Românie în care profesorii și medicii nu mai lucrează cu frustrarea că sistemul le stă în cale.

Dacă vrem o societate sănătoasă, trebuie să susținem clasa de mijloc. Această clasă de mijloc, adesea tăcută, este coloana vertebrală a unei societăți funcționale. Pentru ea trebuie să luptăm și să o facem să fie mai numeroasă!

Cum? Prin fiscalitate predictibilă, acces real la servicii publice, mobilitate economică, meritocrație, educație modernă și infrastructură decentă. România nu se va ridica prin extreme, adică nici cu bogații privilegiați de stat, dar nici cu asistații captivi în dependență așa cum vor socialiștii, ci cu cei care muncesc, cresc familii, dezvoltă afaceri și își educă copiii cu speranța unui mâine mai bun. Este calea liberal-conservatoare.

Modernizarea țării, însă, nu se poate opri la poarta orașului. Satul românesc adăpostește undeva la 40% din populație. A-l ignora înseamnă a condamna la subdezvoltare aproape jumătate din țară. De aceea, eu propun și cu această ocazie (am mai făcut-o și cu alte prilejuri) crearea unui Minister al Satului Românesc, o platformă integratoare, care să unească agricultura, dezvoltarea rurală, infrastructura locală și reforma administrativă. Asta pentru că avem nevoie de o politică teritorială coerentă, cu rețele de transport, cu spitale zonale, cu școli bine dotate, cu internet de mare viteză și acces la fonduri pentru tinerii fermieri sau antreprenori. Satele nu trebuie păstrate doar ca decor folcloric, ci trebuie incluse ca verigi active în circuitul economic și social al României moderne.

De ce am scris toate cele mai sus? 

Pentru că, în următorii zece ani, România va sta în fața unor alegeri cruciale. Ne așteaptă un nou ciclu de fonduri europene, o nouă și REALĂ oportunitate de reindustrializare, într-un context geopolitic volatil, e adevărat, dar și fertil pentru cei care dau dovadă de seriozitate, curaj și luciditate. Va fi o perioadă cu provocări majore pentru noi, de la demografia în scădere, presiuni bugetare, o criză a resursei umane, la transformări tehnologice rapide. Dar este și o șansă rară de a rupe cercul tranziției permanente și de a intra în era construcției durabile.

De aceea, eu cred că România trebuie să decidă ce vrea să fie: o țară care se târăște de la o criză la alta sau un stat care știe unde merge și de ce?

În acest context, eu cred că putem reface legătura dintre cetățean și stat. Cred că putem transforma administrația într-un partener adevărat pentru mediul privat DAR și pentru cetățeni! Cred că putem avea o Românie decentă, serioasă, predictibilă și vie.

Textul meu este și un apel la reconectare. Reconectare cu valorile europene care ne-au adus libertate, cu tradițiile care ne dau identitate, cu profesioniștii care merită sprijin, cu comunitățile și oamenii care muncesc, se implică, pentru binele comun.

Dacă renunțăm la ură, la scandal, la dezbinare, dacă dăm dovadă de decență, profesionalism și de patriotism lucid, atunci vom avea și ordine și libertate și un stat funcțional.

Pe scurt, vom avea un viitor asigurat.