Români, să ieşim în stradă şi pentru salvarea aurului verde

Pentru că, zilnic, sunt rase sute de ha de păduri şi jaful continuă sub oblăduirea autorităţilor. Imagini, acţiuni şi fapte din realitatea cotidiană, actuală, a societăţii româneşti:

Zilnic, pe reţelele sociale, se fac apeluri disperate către toţi cetăţenii acestei ţări, să iasă în stradă pentru a opri proiectul Roşia Montană. Tot în fiecare zi aproape, seara sau noaptea, de câteva luni încoace, în mai multe oraşe din ţară, dar în special în Bucureşti, zeci, sute şi chiar mii de protestatari ies în stradă şi cer autorităţilor salvarea Roşiei Montana.

România avea 6.500.000 ha de păduri, din care jumătate erau în proprietate privată. Din această suprafaţă, nu se ştie cât a mai rămas în picoare, jaful pădurilor româneşti ajungând la un nivel fără precedent, fiind rase de pe faţa pământului sute chiar mii de hectare de aur verde.

Acest jaf de proporţii, început din anul 1990 şi practicat cu oblăduirea şi girul tuturor partidelor politice aflate la guvernare, se vede foarte clar din Cosmos. Prin intermediul satelitului se vede dezastrul la care este supus fondul forestier românesc.

„Trebuie păstrate pădurile virgine şi cvasivirgine care mai există în România. În fiecare oră, în România se taie 3 ha de pădure virgină ”, a declarat recent, prinţul Charles de Walles, când a lansat partea a treia a documentarului Wildcarpathia.

După 24 de ani, a trebuit să vină un străin, să descopere bogăţiile naturale pe care încă le mai avem, dar pe care ticăloşii le distrug în permanenţă, fără să fie traşi la răspundere şi stopat jaful.

Oamenii normali din această ţară nu înţeleg cum s-a perpetuat şi a luat proporţii nemaivăzute dezastrul silvic, întrebându-se până unde poate mege acesta şi de ce autorităţile nu fac nimic pentru stoparea fenomenului.

Politicienii actuali, la fel şi cei vremelnici din guvernărilor anterioare, de toate culorile politice existente la noi, s-au plans întotdeauna că nu au o legislaţie adecvată pentru a opri jaful aurului verde. Pe de altă parte, toţi aceşti demnitari mai mici sau mai mari, au girat şi au impulsionat jaful pentru profitul şi interesul proriu. O recunoaşte chiar un demnitar actual, cu atribuţii în domeniu, Lucia Varga, ministru delegat pentru ape şi păduri, care a declarat recent:

Tot furtul ăsta de lemne s-a făcut cu sprijinul politicului

Nici autorităţile îndrituite de lege să-i prindă şi condamne pe vinovaţi nu s-au prea omorât cu firea să-şi facă datoria, ba, în multe cazuri, au devenit complici cu făptaşii, pentru profitul din nelegiuiri.

Acum, toţi cei  responsabili, începând cu parlamentarii meniţi să facă şi adopte legi viabile, cu autorităţile ce au atribuţii în gestionarea fondului forestier, cu organele legii, aşteaptă şi declară că noul Cod Silvic, aprobat de curând de Guvern, care prevede sancţiuni şi amenzi drastice, va stopa jaful pădurilor.

Ca şi alţi mulţi oameni, nici eu nu cred că aşa supranumita “Lege marţială”, de către unii, va reuşi să oprească distrugerea fondului forestier. Şi până acum am avut o legislaţie în domeniu, dar nu numai aceasta a fost problema, ci girul autorităţilor pentru tăierea codrilor româneşti.

Ceea ce mă surprinde pe mine, la ora actuală, este pasivitatea cu care e tratat acest fenomen, dezbaterea privind măsurile pentru stoparea lui fiind făcută mai mult de ochii lumii, la presiunea unui post de televiziune, care duce o campanile antimafia pădurilor de câţiva ani.

Între timp, nelegiuiţii care jefuiesc aurul verde îşi văd liniştiţi de treabă şi chiar declară sus şi tare, că nimeni nu poate opri acest fenomen, deoarece există interese imense, iar circuitul banilor merge de jos până sus.

În comparaţie cu protestele privind Roşia Montană, venite din toate părţile şi pe toate canalele, inclusiv din afara ţării, culminând cu marşurile cohortelor de stradă, aproape nimănui nu-i pasă de soarta pădurilor româneşti.

Nu înţeleg de ce aceşti aşa-zişi activişti pentru salvarea Roşiei Montana nu acordă nicio atenţie jafului pădurilor, nu scot un cuvinţel despre acest lucru, dar să mai organizeze proteste de amploare pe străzi, în faţa instituţiilor statului.

Credeţi că dacă ar exista cineva care să-i „sensibilizeze” pe aceşti activişti, ar ridica un deget şi ar striga trei cuvinte pentru salvarea codrilor României?

Cum spunea şi marele interpret de muzică popular Nicolaie Furdui Iancu, “Vorbim despre aurul de la Roşia Montana, dar despre pădurile care se taie de ce nu se discută? Nu sunt tot aur?”

Ca el gândesc mulţi oameni normali în ţara asta. Recent, un meseriaş simplu venit să-mi facă o reparaţie, m-a întrebat: „Domne, nu înţeleg, cum de ies în fiecare zi şi seara atâţia oameni să strige pentru Roşia Montana?! Îi plăteşte cineva, că unii se duc acolo ca la serviciu? Eu cred că mulţi dintre ei nici nu ştiu ce e cu tot aurul ăsta. De ce nu ies să protesteze şi faţă de jaful din padurile româneşti, că taie hoţii tot, de nimic nu mai rămâne unde au fost copaci?“

N-am ştiut ce să-i răspund omului, dar i-am dat dreptate. Chiar aşa, de ce nu iese nimeni în stradă pentru salvarea pădurilor?

Haideţi fraţilor, să ieşim zilnic, seara, noaptea în stradă şi pentru oprirea jafului aurului verde, nu doar a aurului galben, că şi acesta reprezintă o bogăţie inestimabilă a României. Să obligăm autorităţile, politicienii să facă ceva concret împotriva mafiei lemnului, să-i lege pe vinovaţi, indiferent din ce clasă socială şi instituţie ar proveni aceştia, şi să-i condamne la închisoare.

Trebuie acţionat imediat, pentru că altfel, dacă aşteptăm doar apariţia noului Cod Silvic sau a altor reglementări şi legi în domeniul sivic, rămânem fără păduri.