Poeţi din Nord-Est: Adi Beznă ”Cu lupii laolaltă”

”Cu lupii laolaltă”  pare a fi un  plagiant subtil, derivat din/ după/ fără copy filmul ”Dansând cu lupii”. Titlul. Doar el. Ca trimitere. Poate că Adi Beznă s-a inspirat din el...ei şi ce?

Cu lupii pe o insulă pustie..

Căci ideile numeroase, eflorescente, evanescente, versurile minunate, metaforele  consistente, imaginile inubliabile  şi indicibile concepute de un autor senzual, malad de amor, nu au nimic de-a face cu celebrul film al lui Kevin Costner alias lt Dunbar.

Din păcate nici el, autorul, nu are de-a face cu  marele actor care se refugiază din când în când , ca-ntr-o insulă a lui, în România. Doar spre a-şi satura acel ”violon d’Ingres”, în legendarul ţinut al Mioriţei, al doinei, al lui Dracula; pasiune care este  muzica  rock, cântată-n cluburi mici şi anonime, ce se refuză oricărui contact cu ”băştinaşii”.

Căci, până la  urmă,  vorbind despre Adi Beznă în termeni meşteşugăreşti, ce este el ? Poet sau cântăreţ? compozitor, poet , ”cântautor”? Şi, dacă este toate ?! Căci, de fapt, cele trei funcţiuni nu se exclud, nu-i o terţină de antagonii plină, nu-i o troikă, nici o doică...

Nu supără pe nimeni dintre cele trei bresle faptul că Adi Beznă este, deoportivă, poet, compozitor şi cântăreţ. E compozitorul cântecelor inspirate de propriile versuri. Şi, ce versuri!  Dar, din lupta asta intrinsecă şi triparţială eu mi-aş dori să câştige  Poetul.

Căci, uneori, de dragul unei rime de succes şi a unei melodii duioase, care să ude subţioara pijosnică a duducilor romanticoase, poetul  poate face compromisuri . Lingvistice şi artistice. Poate comite chiar crima de les cuvânt: să ucidă metafora. Şi ar fi păcat. Dumnezeul Poeţilor l-ar trimite direct în Iadul lor. Deşi nici acolo nu-i rău, când vei da de păcătoşi duioşi ca Villon, Baudelaire, Rimbaud, Gide, ehei, şi câţi alţii...

Ca vechi degustător de vinuri, esenţe şi licori poetico-folkisticeşti, îi recomand lui Adi Beznă linia  genială a ”ovreiului cântător” Leonard Cohen. În care poetul scrie, iar cântăreţul câştigă paraua trebuincioasă unui confort  demn de un de un trai  mitic, grecesc. Adică, o insulă personală în arhipelagul elen...unde să se retragă, ca şi Kostner în Transilvania lui,  şi să compună alături de iubita care-l mereu inspiră... cu lupii lui cu tot...                                            

Bun venit în insula ta, Adi Beznă!