Mâncarea proastă ne omoară cu zile!

Ne aflăm în plin scandal al industriei alimentare româneşti acuzată că produce materii prime sau alimente procesate necorespunzător din punct de vedere calitativ, substitute sau periculoase pentru consumatorii europeni „atacaţi” de puiul, curcanul, porcul, vita, calul sau laptele româneşti. Scandalul se ţine scai de capul autorităţilor româneşti de câteva săptămâni, blocând practic exporturile de profil ale României în Occident.

Pentru stingerea scandalului în ţară, autorităţile şi producătorii au deschis tot felul de proceduri de control, verificări, destituiri, măsuri, culminând cu tot felul de declaraţii care mai de care mai bombastice, începând de la faptul că acuzele la adresa alimentelor româneşti sunt făcături ale concurenţei internaţionale neloiale şi culminând cu afirmaţiile celor din fruntea agriculturii, precum că „toate produsele alimentare aflate pe piaţa românească sunt foarte bune”!

Realitatea îi contrazice, însă, pe aceşti iresponsabili pentru că, lăsând la o parte alimentele care mergeau înainte de aceste sandaluri sau mai merg şi acum pe pieţe occidentale, piaţa românească geme şi vinde din plin produse de proastă calitate.

Să aruncăm o privire la oferta alimentară de pe piaţa românească, în special de pe rafturile marilor hipermarketuri, supermarketuri, marketuri unde abundă produse aşa-zise internaţionale. Acestea, alături de cele româneşti constituie baza de aprovizionare a populaţiei, exceptând pieţele agroalimentare unde se mai găsesc, tot mai puţin, fructe, legume şi alte alimente de provenienţă ţărănească.

Dacă se raportează la scandalul industriei alimentare româneşti ale cărei produse sunt considerate periculoase pentru consumatorii occidentali, consumatorii români ar trebui să se considere discriminaţi.

Multitudinea, diversitatea, belşugul, hiperofertele de alimente provenite din import nu sunt cu nimic mai prejos decât alimentele româneşti destinate exportului. Poate sunt chiar mai periculoase şi mai proaste calitativ, dar românii sigur sunt consideraţi consumatori de mâna a treia dacă importatorii aduc şi pun pe piaţă atât de multe alimente neconforme legislaţiei europene în domeniu. Ni le vând fără probleme pentru ei, dar cu probleme pentru noi.

Care sunt aceste alimente sau produse alimentare de import, internaţionale cum pompos mai sunt denumite, le ştim cu toţii. Foarte mulţi le şi cumpărăm, chiar dacă suntem conştienţi de pericolul reprezentat de consumul acestora.

Banalul cartof de exemplu, l-am văzut deunăzi într-un mare lanţ de hipermarketuri bucureştene. Cartoful de import care poartă originea a diferite ţări, după provenienţă: Germania, Austria, Franţa, Polonia, SUA... Cât o nucă de mare sau mai mare puţin, cu forme neregulate, neconforme consumului uman conform legislaţiei în vigoare, plin de pământ şi de bube este comercializat cu inscrpţia „Cartofi calitatea a I-a”. De multe ori lipseşte indicaţia ţării de origine. Preţurile pentru o astfel de calitate nu sunt mici, cum se laudă comerciantul în clipuri şi pliante publicitare.

În timp ce la noi se vând cartofi de tip junk food, din import, această calitate în Germania sau Austria este considerată inferioară şi destinată consumului animal, nu uman.

Doar că sunt vânduţi cu circa 0, 40- 0, 50 bani pe kilogram românilor, en-gross şi ajung la preţuri de la 1,5 la 2- 2,5 lei pe kilogram în hipermarketuri. Cei care aud astfel de produse în România plătesc mai mult pe transport decât pe marfă, iar profitul este destul de consistent. Pentru ei merită, pentru consumatori, nu. Tranzacţiile cu aceşti cartofi pentru animale, dar cumpăraţi pentru oameni se fac şi pe site-urile agricole de profil pentru cine nu ştie.

Cartofii româneşti buni, gustoşi, calitatea a I-a cu adevărat se mai găsesc doar în pieţele agroalimentare sau putrezesc cu sutele de tone în beciurile producătorilor pentru că nu au cui să îi vândă.

Importurile din Turcia

Zilele trecute, însuşi ministrul Justiţiei din Turcia, aflat în vizită oficială în România, la sediul Ministerului Agriculturii, i-a solicitat ministrului român al Agriculturii „rezolvarea problemei controalelor amănunţite la care sunt supuse toate transporturile provenind din Turcia la produsele de origine vegetală, mai exact fructe şi legume, subliniând faptul că acestea sunt produse perisabile”!

Cum, nu ştiţi ce legătură are justiţia din Turcia cu exportul legumelor şi fructelor turceşti în România?

Să încercăm să ne dezmeticim puţin. Păi, peste jumătate din legumele şi fructele de import din piaţa noastră provin din Turcia şi în nenumărate rânduri, numai aunci când s-au făcut controale şi analize, adică în foarte puţine cazuri, au fost dovedite a avea deficienţe de calitate şi au prezentat un conţinut de pesticide peste limita admisă de lege.

Adică foarte periculos pentru sănătatea noastră. Recent, au fost controale intense ale autorităţilor române asupra legumelor şi fructelor turceşti, iar rezultatele n-au fost deloc pe placul turcilor.

Aceasta pe lângă faptul că la controalele efectuate la comercianţii finali au mai fost depistate numeroase deficienţe, începând de la provenienţa mărfurilor şi ajungându-se până la informarea incorectă a consumatorilor.

La informarea incorectă a consumatorilor marile hipermarketuri şi supermarketuri sunt cele mai tari. La foarte multe produse alimentare, atunci când căutăm pe ambalaj numele şi adresa producătorului...ioc! Găsim doar informaţia de genul „produs pentru...” şi urmează numele beneficiarului. Dacă un consumator sau altul vrea să ştie numele producătorului real al acelui produs n-are de unde. Pe etichetă nu scrie. Dacă acel produs prezintă deficienţe de calitate sau altă natură ia-l pe producător de nu ştiu unde!

Unde sunt autorităţile româneşti de control care să verifice aceste lucruri? Sau poate că ştiu de deficienţe şi nu se bagă, ori nu pot să se bage pentru că aşa au ordin de sus.

Un lucru este clar: producătorii, distribuitorii şi comercianţii occidentali care au afaceri şi fac bani în România consideră cetăţenii români consumatori de categoria a III-a, din moment ce ne bagă pe gât mâncare neconformă, periculoasă pe care evită să o comercializeze în ţările lor de baştină.

În loc de concluzie să vedem ce produse alimentare sunt mai periculoase pentru consumatori: produsele româneşti - carnea de pui, vită, curcan, porc, laptele sau brânzeturile - care ajung sau ajungeau pe piaţa occidentală sau legumele – fructele ori produsele internaţionale ce au invadat piaţa românească.

Dacă într-adevăr există un război al producătorilor români cu distribuitorii şi comercianţii străini de junk food, pe lângă pierderile inerente din industria de profil, cei mai expuşi sunt consumatorii.

Consumatorii români sunt consideraţi consumatori de categoria a III-a, care trebuie să cumpere şi să consume orice aliment de tip junk food, conform afaceriştilor străini care fac bani cu nemiluita pe spinarea amărâţilor de români.

Şi tot ei ţipă, în timp ce autorităţile române în loc să acţioneze şi să scoată de pe piaţă gunoaiele alimentare, dau din colţ în colţ, căutând ţapi ispăşitori.