Luiza Vasiliu: Nu mai am Facebook
0Mi-am suspendat contul de Facebook de două săptămîni. 350 de ore fără să mai dau mii de refresh-uri ca să văd ce s-a mai întîmplat în lume, 350 de ore fără să mai citesc mesaje din care să aflu ce s-a mai întîmplat în viaţa oamenilor din jurul meu, 350 de ore fără virale şi dezbateri mîzgălite pe şerveţele.
Am intrat pe Facebook în 2009 şi de-atunci mi-am adunat acolo ca o coţofană veselă toată presa din lume, oamenii, muzicile, filmele, cărţile. De fapt, mi-am creat singură un instrument care să-mi fie absolut indispensabil dacă vreau să fiu la curent. N-am plănuit ieşirea asta, sau, de fapt, s-ar putea s-o fi avut mereu în minte, ca cineva care îşi promite că într-o zi o să facă o nebunie şi o să plece singur pe mare.
Aşa că într-o sîmbătă după-masă, după ce tocmai share-uisem un status al Adei Solomon despre opinia larg răspîndită cum că toate filmele româneşti au un sunet mizerabil (cînd, de fapt, în multe cazuri, sălile de cinema de la noi sînt de vină pentru felul în care se aud filmele), se pornise iar o mică furtună de comentarii, afară era martie şi soare, aşa că m-am dus la Settings, şi în jumătate de minut mi-am dezactivat contul. La cîteva ore după, am început să primesc mesaje, Eşti bine, S-a întîmplat ceva, Am văzut că nu mai eşti pe Facebook, Mi-e dor de tine etc. Deşi locuiesc tot în Bucureşti şi tot pe strada Viitorului, ceva s-a schimbat, o parte din prezenţa mea printre oameni s-a şters, nu mai sînt acolo unde e toată lumea, e ca şi cum aş fi plecat la Polul Nord rămînînd în continuare la zece minute de Piaţa Obor. Îmi place senzaţia asta de distanţă, şi, oricum, cine vrea să dea de mine ştie cum să mă găsească.
Problema e că pe Facebook le-aveam pe toate la un loc. Cel mai greu a fost cu ştirile. Mi-am instalat pe telefon aplicaţiile de la Guardian, BBC, New York Times, plus vreo două agregatoare de ştiri. Şi nici aşa n-am reuşit să fiu la curent cu tot. Rămîn în urmă, trebuie să trimit mailuri dacă găsesc vreun text care-mi place, folosesc WhatsApp-ul mai des, abuzez un pic de Instagram (degetul meu mare de la mîna dreaptă vrea neapărat să deruleze un feed), mai întreb din cînd în cînd Ce s-a mai întîmplat pe Facebook şi, în general, mă obşinuiesc cu ideea că lumea merge mai departe şi fără mine.
Află care este concluzia autoarei Luiza Vasiliu, pe dilemaveche.ro.