Legalizarea tâlhăriei

Nu intraţi în panică! Nu-i vorba de tâlharii care jefuiesc bănci sau poştalioane. Ăştia-s plecaţi prin UE şi, pe cale de consecinţă, nu şi-au construit un lobby semnificativ în politica românească, dintr-o evidentă lipsă de interes. E vorba de eternii cârnăţari ai epocii Ceauşescu, metamorfozaţi după decembrie '89 în politicieni semidocţi şi lipsiţi de complexe când vine vorba de ridicol, penibil sau minciună.

Ofensiva penalilor guşaţi care căpuşează România s-a declanşat în forţă, chiar dacă se desfăşoară într-o bizară surdină mediatică. Săptămâna trecută, Senatul a statuat că un condamnat penal îşi poate continua nestingherit mandatul în cazul în care a primit o pedeapsă cu suspendare. Cu alte cuvinte, nu contează că eşti un infractor dovedit, contează că n-ai stat la mititica (e binecunoscut că anturajul de acolo te strică şi, în plus, nici nu poţi mima că ai fost la serviciu, astfel încât şefii Camerelor să-ţi poată atribui votul noianului de legi anti-Justiţie care reprezintă singurele priorităţi ce par să frământe actualul Legislativ).

Marţi, Comisia Juridică a aceluiaşi Senat a avizat negativ începerea urmăririi penale a fostului ministru de Externe Titus Corlăţean, artizanul obstrucţionării votului din diaspora, recidivând în a se substitui Justiţiei şi a face din Camera Superioară a Parlamentului un scut penal.

Miercuri, Curtea Constituţională este aşteptată să se pronunţe asupra dezincriminării abuzului în serviciu. Pentru cei cărora li se pare un termen greoi, aş preciza că vorbim despre acei şmecheri încrustaţi în funcţiile de decizie ale aparatului de stat care semnează contracte păguboase şi distribuie după bunul lor plac banul public. Mesajele transmise dinspre CCR, despre care emitenţii îşi închipuie că-s subtile, prefigurează o legalizare a infracţiunii intitulată abuz în serviciu. Posibil, ca şi în cazul ascultărilor telefonice, sub pretextul unor disfuncţionalităţi derivate din terminologia îmbârligată pe care tot cei mai „reprezentativi“ cocalari ai ţării le-au băgat în textul legii.

Vă întreb, naiv: pe dumneavoastră, omul simplu nemufat la conducta banilor publici, v-a ameninţat sau persecutat pe nedrept Justiţia ticăloasă? Cum Dumnezeu se face că „procurorii ticăloşi“ le caută pricină numai guşaţilor?

Sper ca paragraful de mai sus să se dovedească, miercuri, doar un proces de intenţie, dar tare mă îndoiesc.

De trei ani şi jumătate, parlamentarii noştri îşi consumă energiile creative într-o singură direcţie: blocarea luptei anticorupţie. Am devenit lideri mondiali în protecţia drepturilor omului, dar numai în ceea ce priveşte relaţia cetăţeanului cu Justiţia. Privind retrospectiv, singurul text de lege mai important pentru societate promovat de Parlament a fost Legea antifumat, dar nelegiuirea a fost amendată rapid de parlamentarii fumători atunci când şi-au dat seama ce-au votat.

Vă întreb, naiv: pe dumneavoastră, omul simplu nemufat la conducta banilor publici, v-a ameninţat sau persecutat pe nedrept Justiţia ticăloasă? Cum Dumnezeu se face că „procurorii ticăloşi“ le caută pricină numai guşaţilor? Şi unde-s antreprenorii noştri atunci când statul nu le mai livrează contracte? Ce afaceri de succes, altele decât cele cu bugetul de stat sau bugetele locale, au pus pe picioare în economia privată?

Războiul pe viaţă şi pe bani al „aristocraţiei“ capitalismului de cumetrie cu partea încă sănătoasă a societăţii româneşti nu poate fi câştigat de cei din urmă decât la urne, într-un sistem democratic. Nu vă mai furaţi căciula: lehamitea ne este întreţinută tocmai ca sistemul să supravieţuiască!