Joker şi protestele din SUA

Mişcările de protest din Statele Unite au intrat într-o nouă fază, iar mesajul anarhist este mai prezent ca niciodată. ”Zona autonomă din Seattle” este încă un pas. Mesajul transmis din stradă este unul cât se poate de puternic şi de înspăimântător – Schimbare! Dar nu o schimbare simplă, în care republicanii sunt înlocuiţi cu democraţii, ci o schimbare profundă, socială, culturală şi politică.

Distrugerea statuilor şi ştergerea trecutului

Multă lume este indignată, şi pe bună dreptate, de distrugerea statuilor. Fiecare om trebuie judecat în raport cu timpul în care a trăit. Dar cei care distrug sau vandalizează statui vor o lume nouă care, spun ei, nu se poate construi pe fundamentele lumii vechi. Deci, statuile trebuie distruse, pentru că sunt doar un vestigiu al unei lumi de tristă amintire.

Mişcarea începută cu uciderea lui George Floyd de către un poliţist a degenerat. Acum protestele nu mai sunt despre violenţa poliţiei, sunt despre rasism, despre sărăcie şi despre lipsa de şanse.

Şomajul galopant, lipsa unui sistem medical de masă şi educaţia doar pentru cei care-şi permit sunt motoarele protestelor. Cei din stradă sunt de stânga la nivel primar, nu cunosc neapărat ideologia, dar o simt. Ei ştiu că nu au nimic de pierdut şi identifică rapid duşmanul printre cei care îşi permit educaţie şi proprietăţi, iar, în sens mai larg, văd adversarul în întreg sistemul care nu le dă nicio şansă.

Am văzut multe opinii în care se spunea că cei care distrug statuile nu ştiu nimic despre respectivele personalităţi. Tot ce este posibil. Dar ei înţeleg ceva mult mai simplu. Acele statui reprezintă fundamentul establishment-ului. Sunt sursa inegalităţii, moştenită din generaţie în generaţie, asemeni trăsăturilor fizice. Acele statui reprezintă statul, un stat care i-a abandonat demult în favoarea unor drepturi împărţite aparent inegal. Oamenii aceia violenţi, care sparg magazine şi dau foc sediilor de poliţie, şi-au pierdut încrederea în stat, ba, mai mult, nici nu le mai este frică de mâna lungă a statului. Pentru ei, statul este ilegitim.

Joker, un film despre viitor

Sediul în flăcări al poliţiei din Minneapolis mi-a adus aminte de finalul filmului Joker, cel de anul trecut, cu Joaquin Phoenix în rolul principal.

În universul Batman, Joker a fost mereu personajul negativ, iar antagonismul lui cu personajul principal a fost dus la paroxism. Dacă Bruce Wayne era putred de bogat, Joker în toate ipostazele sale, era sărac. Batman era calculat şi rigid, Joker exuberant şi anarhist. Batman iubea Gotham, pentru că era în mare parte moştenirea sa, iar Joker îl ura, pentru că nu-i adusese decât mizerie şi nefericire.

Joker-ul întruchipat de Phoenix este însă diferit de universul DC Comics, chiar dacă există unele referinţe. Asistăm la crearea unui maniac, a unui personaj negativ dar profund iar duşmanul lui este lumea întreagă.

Cine este Joker?

Personajul lui Joaquin Phoenix este un ratat, un om neintegrat în societate, un om cu multe probleme medicale care nu-şi mai permite tratamentul şi este în continuu bântuit de depresie şi gânduri negative. În final, Joker este un om care nu mai are nimic de pierdut, dar care realizează că există alte milioane de oameni care au totul de pierdut şi începe să se răzbune.

Protestele din SUA au plecat de uciderea lui George Floyd dar au scos la suprafaţă probleme cel puţin la fel de grave. Oameni respinşi de sistem, care au încetat să mai caute soluţii în cadrul statului şi care văd în aceste proteste o şansă de schimbare.

Marea problemă a acestor proteste este că nimeni nu prezintă soluţii, iar mişcarea nu pare să aibă final. Protestele nu au lideri asumaţi şi nici obiective concrete. Victoria finală nu există, vorbim, din nou, de o revoluţie continuă.

Anarhia folosită politic

Majoritatea celor ieşiţi în stradă îşi doresc o viaţă mai bună, combaterea reală a rasismului şi echitate socială, dar nu trebuie să pierdem din vedere imaginea de ansamblu. Anul acesta, în Statele Unite, au loc alegeri prezidenţiale.

Mişcările de stradă sunt comunicate ca mişcări anti-Trump. Toţi liderii democraţi amplifică conflictul pe coordonatele vocea străzi vs. Trump. De cealaltă parte, Trump profită şi el, şi vorbeşte de ”majoritatea tăcută” şi spune că cei care nu sunt în stradă îl susţin pe el.

Anul acesta, americanii vor avea de ales între Donald Trump (74 de ani) şi Joe Biden (77 de ani). Devine evident pentru toată lumea că următorul preşedinte va avea o misiune foarte grea, de a conduce o ţară profund divizată. În ceea ce priveşte protestele, rămâne de văzut dacă un ”Joker” se va ridica din mulţime şi va duce mişcarea în etapa următoare.