Ipoteză: Iurie Leancă viitorul prim-ministru al României

Cuvântul central al evenimentului de lansare a candidatului PSD pentru prezidenţialele din România, Victor Ponta, a fost UNIRE. În mod simbolic alături de premier au fost plasaţi în dreapta soţia şi în stânga premierul Republicii Moldova, Iurie Leancă. Şi dacă nu vorbim de simbolistică ci de posibilitatea istorică de numire a unui premier, oficial de asemenea în Republica Moldova?

Este vorba binenţeles de un scenariu, dar dacă el este totuşi scenariul cel mai plauzibil?

L-am auzit pe premierul României declarând în aceste zile că sub mandatul său şeful de guvern va fi o surpriză şi  cu siguranţă nu va fi de la PSD. Ori este inadmisibil ca această poziţie să fie dată opoziţiei sau unui minoritar din alianţă. Puternicii din PSD nu ar accepta niciodată acest lucru.

Şi dacă Victor Ponta  şi vârfurile politice din România au în plan chiar numirea lui Iurie Leancă, lucru de nerefuzat pentru orice om politic din Republica Moldova.

Dacă viitorul preşedinte are şansa de a face un gest simbolic şi istoric prin numirea premierului Republicii Moldova ca şi premier al României, fiind ştiut că majoritatea politicienilor democraţi de la Chişinău au şi cetăţenia română? Şi chiar de ar fi o lege în România care ar interzice acest lucru, alianţa ce conduce România are puterea parlamentară de a schimba orice lege.

Poate că avertismentul de la Kremlin către Bucureşti depăşeşte limita unor informaţii din presă. Poate că acesta este unul din motivele pentru care Federaţia Rusă nu a intervenit până acum în Republica Moldova, frica Unirii cu România ca un prim gest de apărare.

Să nu uităm că în 1859 dubla numire a lui Cuza în Moldova şi în Ţara Românească a stârnit un puternic val de simpatie unionistă, făcând chiar şi strategia marilor puteri să pălească în faţa unui astfel de gest.

Dacă suntem pe cale de a repeta istoria folosind aceleaşi mecanisme, cine va avea puterea să interzică la nivel internaţional o acţiune legală într-un stat de drept membru NATO şi al UE? 

Ar fi o problemă de timp până ce cele două guverne ar deveni unul sau şi-ar desfăşura şedinţele în mod simbolic lucru în acelaşi oraş. Ar fi o problemă pe termen scurt, de maxim un an, va Unirea să aibă loc efectiv. Dacă acum unioniştii din Republica Moldova sunt aproape de 51%, o astfel de Unire ar ridica considerabil pragul(să nu uităm că unioniştii scoţieni au fost doar 54%, procent aproape similar cu unioniştii din Republica Moldova).

Ce om politic din România sau din Republica Moldova nu şi-ar dori să rămână astfel în istoria ţării sale? Poate refuzat un viitor preşedinte un astfel de rol? Cine nu s-ar vrea alături de Mihai Viteazu, Cuza sau Ferdinand?

Poate acum vi se pare doar o ipoteză, dar acum ceva ani nu tot o ipoteză vi se părea discuţia publică despre Unire?  Este ştiut de către toţi că istoria tinde să se repete şi nu ar fi ironic să se repete chiar atât de identic?

P.S. Nu simpatizez deloc clasa politică din România şi din Republica Moldova pentru eşecul ultimilor 25 de ani. Cu toate acestea sunt ferm convins că Unirea nu se poate face decât în cadrul unui consens politic, cultural şi de societate civilă. Pentru asta trebuie să lăsăm orgoliile la o parte şi dacă politicienii pot face asta, de ce nu am face-o şi noi.