Interferența în alegeri: cazul României în 2024

Alegerile în democrație fac parte din formula magică de aproximare cât mai bună a opiniei unei comunități, unei populații sau a unei națiuni. Într-un spațiu public deschis, comun, unde pătrund toate ideile, se confruntă și se dispută diferitele abordări, spectatorii, alegătorii, își fac propriile păreri și merg și votează.

În unele state, votul e obligatoriu. În altele și alegerea de a merge sau nu la vot e o opțiune a cetățeanului. Doar că rezultatul dat de cei activi, de cei interesați și prezenți la vot este acceptat de către tot. Totuși această utopie frumoasă a democrației a fost alterată după crearea social media prin fragmentarea spațiului public, crearea camerelor cu ecou și limitarea expunerii unei mari părți a populației ideilor pe care nu le agreează și argumentelor părții opuse. Dar cea mai mare alterare a rezultatelor alegerilor vine din interferența externă în alegerile democratice, de obicei venind din partea non-democrațiilor.

Interferența în alegeri: o problemă reală a democrației, nu un moft

Alegerile democratice sunt cele mai expuse la interferență din mai multe motive. Principalul: ele stabilesc decidentul ales, reprezentantul sau reprezentanții în Parlamente de unde decurg toate celelalte elemente de formare a unei puteri într-o democrație. E vorba despre lideri legitimați prin vot și opțiunile publicului. Desigur, puterea nu este absolută pentru nici unul dintre reprezentanți, statele democratice au sisteme tehnice, de funcționari și experți care au continuitate, de la cele diplomatice la cele de securitate. Dar decidenții au întotdeauna un cuvânt important de spus. Nu în varianta sic volo, absolută, a unor lideri care pot ajunge întâmplător în funcții de prin rang, dar argumentat și orientat în funcție de opțiuni sau alegeri subiective ale unui decident sau altul.

Formule de interferență în alegeri au fost întotdeauna aceleași. Mai întâi, orientarea alegerilor și numirea pe liste sau ca reprezentanți ai unui partid a candidaților la alegeri ale diferitelor partide care este dependentă de activitate, impact public și mai ales resurse financiare la dispoziție. Toate sunt ingrediente obligatorii, chiar dacă nu absolute. Cine ar alege să pună pe listă un candidat fără activitate politică, invizibil public și fără resurse financiare de cheltuit pentru a-și face campanie? Indiferent câtă expertiză ar aduce sau cât de loial ar fi unui lider, cât de util a fost în trecut, oricum el trebuie sprijinit politic, iar impunerea este costisitoare din partea liderului față de organizația care luptă pentru alegerea sa.

În al doilea rând, este vorba despre politici și mesaje. Aici e o linie fină între opțiuni legitime ale partidelor, cetățenilor, candidaților și elemente impuse. Când ai un sistem de finanțare a alegerilor prin intermediul firmelor de lobby, lucrurile sunt și mai complicate și, practic, orice subiect și abordare ar putea fi acceptabilă. Desigur, intervine un nivel de cenzură din partea marilor orientări, marilor politici de partid, dar o afacere, o interferență sau o opțiune care avantajează un actor extern sau altul e importantă. În plus, în unele state, ingerința directă prin finanțare de către alte state este acceptabilă, ca și din partea marilor companii străine. Sunt acțiuni legitime, greu contestabile într-o democrație dacă nu se identifică explicit interesul malign și orientarea dorită, impusă, direcționată.

Cel de-al treilea tip de ingerință este asupra electoratului. Asupra publicului. El se face prin finanțarea propagandei pe anumite politici sau oameni, pe anumite partide sau orientări. Dar se poate face și prin coruperea electoratului mai sărac, mai puțin pregătit, mai slab de înger și fără opțiuni. Se întâmplă în orice democrație la nivelul acțiunilor de partid, nu neapărat implicând actori externi. Dar e o variantă importantă de ingerință, cu efecte majore.

Dar acest tip de ingerințe nu sunt absolute, ne-am învățat în timp cu ele. Există observatori ai alegerilor, organizații neguvernamentale și internaționale care supraveghează alegerile și au învățat toate aceste tertipuri folosite îndeobște de actorii interni. Există instituții specializate care pot identifica tentative de ingerințe maligne la scară mare pe toate aceste dimensiuni. Cu acestea ne-am învățat. Totuși tehnologia nou apărută, social media, votul prin corespondență și formulele automate, electronice de numărare sunt expuse și mai ales vulnerabile acestui tip de ingerință malignă: de la utilizarea atacurilor cibernetice și alterare a rezultatelor la utilizarea pe scară largă a social media și a ingerințelor în formarea opiniilor prin război informațional.

Cazurile de ingerință în alegeri și metode de impact: clasice, statistice, cine este interesat să interfereze

În contemporaneitate, începând cu Brexit și alegerile americane din 2016 am avut de a face cu cazuri probate de ingerințe în alegeri. Mai întâi a fost vorba despre un instrumentar elaborat, de la Cambridge Analytica la generația a patra și a cincea de război informațional. Nu sunt adeptul teoriilor conspirației și nici a celor apocaliptice de tipul celor emise de Yuval Harari, care vede rezolvată deja și aspirația generației a șasea de război informațional, hackingul minților tuturor. Dar instrumentarul în discuție este evident că alterează rezultatele alegerilor prin interferarea în decizie și alterarea voinței și opțiunii alegătorului expus unor asemenea tehnici.

Am avut de a face până astăzi, începând cu 2016, ulterior în alegerile din 2020, în Statele Unite, cu alegerile de pe continent după Brexit, cu nenumărate cazuri de ingerințe maligne, externe, în alegerile democratice. Principala variantă este cea a dirijării opțiunilor, canalizare a voturilor. O alta este aceea de a stârni confuzie și a sprijini partidele extremiste, radicale. Cea de-a treia variantă de intervenție este cea de a polariza societățile, de a crea diviziuni ireconciliabile și de a bloca formarea unor majorități sustenabile, care pot funcționa pe termen lung. Repetarea alegerilor – Bulgaria, Israel – blocarea formării de coaliții majoritare, aducerea în prim-plan în Parlament a unor partide nemiscibile cu cele democratice, tradiționale, coaliții fragile, prăbușirea repetată a guvernelor, toate sunt instrumentar utilizat de cei care afectează alegerile prin obosirea publicului, subminarea modelului democratic și generează atacuri directe la adresa statelor democratice pe care autorii intervențiilor maligne doresc să le influențeze. Desigur, în primul rând sunt vizate cele mai mari, relevante, dar și pe cele europene, indiferent de mărimea lor, pe baza regulilor de obținere a consensului la nivelul deciziilor europene.

Democrațiile sunt vulnerabile tuturor acestor tipuri de ingerințe, prin definiție, principii, deschidere, regulile fundamentale ale alegerilor democratice,. Dar și celor mai sofisticate, de tipul hackingului și extragerii de date pentru compromiterea ulterioară a unui candidat sau altul prin expunerea acestor date extrase, uneori doar pentru că cineva a avut acces la ele, altădată pentru conținutul lor, pentru neprotejarea lor, etc. Cazul Hillary Clinton în 2016 este relevant.

În alte cazuri, mașinile de numărat voturi sunt supuse atacurilor cibernetice maligne externe sau hackerilor finanțați de anumite entități statale de tip servicii de informații. În cazul Statelor Unite, aceste încercări sunt identificate curent, dar nu există, practic, democrație care să nu fi avut asemenea atacuri maligne interne sau externe în vreo rundă de alegeri în ultimii 10 ani. La nivel european, au fost identificați și beneficiarii acestor atacuri, în alte cazuri există deja acuzații formulate și persoane responsabile aduse în fața legii. Cazul recent al statului Georgia este, de asemenea, elocvent.

Decontul interferenței în alegerile din 2020. Qui prodest?

German Marshall Fund care a făcut studii extinse pe evoluții democratice și ingerințe în alegeri în statele occidentale, a identificat Rusia și China ca principali autori ai ingerințelor politice, care iau diferite forme: manipularea informațiilor, atacuri cibernetice, cooptarea grupurilor diferite ale societății civile preexistentă sau constituite special în vederea alterării rezultatelor alegerilor, susținerea partidelor și mișcărilor extremiste – de stânga și de dreapta deopotrivă, au învățat după susținerea partidelor comuniste europene în perioada Războiului Rece – dar și ultra-progresiste, anarhiste și populiste, ca și a mișcărilor care generează diviziuni în societate prin opțiunile pe care le promovează, care accentuează falii și blochează formulele de coeziune societală și eforturile de reconciliere sau consens. Aceste acțiuni au avut loc în mai mult de 40 de state transatlantice din 2000.

În 2020, Strategic Policy Institute din Australia, un think tank independent, a evaluat interferența facilitate în zona cibernetică, a descoperit interferență malignă în 41 de runde de alegeri și șapte referendumuri în 33 de state. Rusia, China, Iran și Coreea de Nord sunt principalii actori care au dat naștere unor asemenea acțiuni, cu Rusia situată la distanță în prim plan. Mai mult, nici măcar nu e nevoie, de multe ori, să introduce teme de divergență și falii adânci, trebuie doar să preia temele existente și să accentueze tensiunile exacerbând diferențele și să introducă noi pseudo-argumentele împinse la extrem.

Interferențele în alegeri nu au ocolit România, gradul de certitudine internațional în acest sens fiind aproape de 100%. De altfel, încă de la alegerile parlamentare din 2020 am avut insinuări privind asemenea ingerințe venind mai ales de la aberațiile și diferențele majore dintre sondajele de opinie și rezultatele finale obținute de diferite partide. Desigur, cel mai exact sondaj sunt alegerile însele, însă explicațiile despre majoritatea tăcută, rușinea de a răspunde unui operator cu cine votezi sau chiar politici dirijate pentru a duce în eroare casele de sondare a opiniei publice nu pot justifica pe deplin aceste diferențe majore înregistrate. Totuși, nu am avut niciodată, nici la nivelul Comisiei Electorale Centrale, nici în vreun raport al serviciilor de informații, nici în audieri în cadrul comisiilor de specialitate, o dezbatere clară privind aceste ingerințe, efectele și sursele lor. Evident și soluțiile de contracarare, dar și vinovații identificați.

Nevoia existenței unui asemenea raport are două motive esențiale. Primul, pentru a exclude o dată pentru totdeauna tema ingerinței maligne a unor instituții ale statului în alegeri, în sensul alterării rezultatelor exprimate la vot. Zvonurile și teoriile conspirației circulate pe social media, grupuri WhatsApp și zvonuri de tot felul nu ajută în credibilitatea acestor instituții, chiar dacă sondajele de opinie în materie de credibilitate sunt mai degrabă satisfăcătoare. În al doilea rând, pentru a da credibilitatea alegerilor, votului, prezenței la vot, e nevoie nu numai de miză, de candidați buni și competitivi, nu numai de securitatea votului și modelele de control și observare, ci și de clarificarea eventualelor ingerințe maligne în alegeri.

Anul 2024 este un an cu 4 rânduri de alegeri. Mai mult, ele încep cu alegerile europarlamentare, fapt care nu este deloc îmbucurător, știut fiind lipsa de motivații și de atractivitate în România a acestui tip de alegeri în absența unei mize puternice, reale și, eventual, complementare, de tipul vot de sancțiune. Iar dacă alegerile europarlamentare dau tonul, pe un model domino, rezultatul lor poate influența și restul alegerilor locale, dar mai ales parlamentare și prezidențiale. De aceea este necesară analiza la sânge a ingerințelor reale maligne și a celor posibile, a vulnerabilităților ridicate și a tuturor semnelor de întrebare pentru clarificarea lor, ridicarea vălului pe temele absconse și nediscutate public asociate alegerilor trecute. Un raport asupra corectitudinii alegerilor din 2020 este absolut necesar, indiferent de asumarea lui la nivel executiv, al CEC, sau la nivel parlamentar. În caz contrar, doar pescuitorii în apele tulburi ale războiului informațional vor avea de câștigat, inclusiv cei maligni externi.