„Independența Solidară”. Cum poate România transforma o oportunitate istorică într-o strategie industrială pentru securitatea națională
0România are o oportunitate strategică unică de a-și moderniza industria de apărare. ”Independența Solidară” cere investiții în tehnologie, inovare, exporturi și un ecosistem unificat industrie–armată–administrație–academie–mass-media.
Un moment de răscruce pentru România
Conferința „Make it in Romania” a reunit peste 800 de participanți din 23 de țări – un semnal clar că România intră într-o nouă etapă strategică. Într-un context global instabil, cu o cerere tot mai mare pentru capabilități de apărare, cu Europa în plin proces de reindustrializare și cu NATO în căutare de parteneri credibili pe Flancul Estic, România se află în fața unei oportunități istorice. Oportunitate care, dacă nu este valorificată acum, s-ar putea să nu se mai repete.
În ultimii ani am asistat la o schimbare tectonică în ceea ce privește arhitectura de securitate globală. În vreme ce unele state se regrupează, alte state accelerează investițiile în tehnologii critice, logistică, cercetare aplicată și capacități de producție.
România, prin poziția sa geopolitică și prin potențialul industrial încă insuficient exploatat, poate deveni un actor central în această transformare. Însă această perspectivă nu se va materializa de la sine. Ea cere viziune, coerență, rapiditate și mai ales curajul de a renunța la modele depășite.
„Independența Solidară”: conceptul care ar trebui să definească strategia națională
Noua Strategie Națională de Apărare introduce un concept cu rezonanță profundă: Independența Solidară. Este o formulare inspirată – România nu poate fi independentă în afara arhitecturii NATO, iar NATO nu poate fi solidă fără ca statele sale membre să dețină capacități industriale reale.
Acest concept pune o întrebare esențială:
Poate România acționa ca pilon al securității regionale atâta timp cât importă 70% din echipamentele militare esențiale și depinde masiv de furnizori străini pentru muniție, sisteme electronice și tehnologie critică?
Răspunsul este evident: nu.
Problema nu este doar tehnică. Este o problemă de viziune, de asumare și de capacitate administrativă. În lipsa unei baze industriale moderne, România riscă să rămână un consumator de securitate, nu un furnizor de securitate. Iar într-un mediu geopolitic volatil, dependența excesivă devine vulnerabilitate strategică.
De la supraviețuire la reconstrucție industrială accelerată
Experiența mea operațională din industrie – de la Moreni sau Dragomirești până la proiecte aliniate standardelor NATO – mi-a arătat același lucru: diferența dintre ambiție și realitate nu se face în documente strategice, ci în fabrici, laboratoare și spații de testare.
România nu poate continua în ritmul actual. Industria de apărare are nevoie de o tranziție urgentă de la supraviețuire la reconstrucție dinamică. Pentru aceasta, sunt necesare trei direcții de acțiune imediate, clare și cuantificabile.
1. Retehnologizare masivă și accelerată
Modernizarea industriei românești de apărare nu poate fi oprită în zona pilot, a proiectelor incomplete sau a anunțurilor politice fără finalitate.
Este nevoie de:
· linii de producție moderne pentru muniție inteligentă, anti-UAS și sisteme electronice;
· digitalizare și automatizare reală, nu doar în rapoarte;
· integrarea standardelor NATO în toate procesele industriale;
· centre de testare, validare și prototipare rapidă.
Fără aceste elemente, orice strategie devine doar un exercițiu retoric. Industria românească trebuie să fie capabilă să livreze nu doar componente, ci soluții complete și competitive.
2. Integrarea României în lanțurile europene de producție și extinderea exporturilor strategice
Piețele externe nu sunt închise României. Europa Centrală, Orientul Mijlociu, Africa și Asia Centrală caută furnizori credibili, cu capacitate de livrare rapidă. România are competențele necesare, dar îi lipsesc instrumentele.
Pentru a reuși, sunt esențiale:
· acorduri de tip Government-to-Government (G2G);
· diplomație economică ofensivă, nu pasivă;
· atașați specializați exclusiv pe industria de apărare;
· mecanisme financiare moderne pentru exporturi.
Guvernul României trebuie să devină principalul diplomat economic al industriei românești. Fără acest sprijin, competitivitatea rămâne limitată.
3. Reconstrucția cercetării aplicate și accelerarea inovării
Inovarea nu este un lux pentru industria de apărare – este o condiție de supraviețuire. România are universități performante, institute de cercetare și o tradiție solidă în inginerie. Problema este lipsa unui cadru care să conecteze cercetarea cu producția.
Soluția propusă este clară:
· direcționarea a 30% din bugetul național de cercetare către parteneriate public-private cu companii românești;
· centre de prototipare rapidă și testare în regim accelerat;
· programe integrate cu universitățile tehnice și structurile NATO precum DIANA, EDF sau NIAG;
· simplificarea radicală a birocrației actuale.
Fără inovare, România riscă să devină un muzeu industrial într-o lume în continuă transformare tehnologică.
Ecosistemul Pentapartit: singurul model capabil să livreze rezultate rapide
Am susținut în mod constant un concept care cred că poate schimba fundamental modul în care România abordează securitatea industrială: Ecosistemul Pentapartit.
Acest model integrează:
1) industria, (2) armata, (3) administrația, (4) mediul academic, (5) mass-media.
Este o „mână de oțel”, în care fiecare deget are un rol esențial:
· Industria trebuie să inoveze, nu doar să execute comenzi.
· Armata trebuie să ofere feedback operațional imediat.
· Academia trebuie să producă tehnologie de frontieră.
· Mass-media trebuie să reconstruiască încrederea publică în rolul industriei de apărare.
· Administrația trebuie să faciliteze, nu să blocheze.
Acest model nu este o metaforă. Este o soluție practică și necesară. În 2025, securitatea nu mai este responsabilitatea unei singure instituții, ci un efort colectiv. Viteza colaborării va determina capacitatea României de a rămâne relevantă.
Achizițiile publice – de la obstacol la instrument strategic
Unul dintre cele mai mari blocaje ale industriei rămâne birocrația. Un proiect care în sectorul privat se finalizează în 6 luni ajunge, în achizițiile publice, să dureze 3 ani. Această discrepanță nu este doar o problemă administrativă – este o vulnerabilitate strategică.
Achizițiile inteligente reprezintă:
· o investiție în securitate,
· un accelerator de inovare,
· un instrument de dezvoltare industrială.
România are nevoie de consorții naționale, de procese digitale, de transparență și predictibilitate. Timpul a devenit resursa critică a securității.
Soluția propusă: un Consiliu Industrial pentru Securitate Națională
România are nevoie de o platformă informală, permanentă, funcțională – nu de noi instituții birocratice.
Un Consiliu Industrial pentru Securitate Națională poate deveni spațiul în care:
· industria întreabă armata ce are nevoie în 18 luni, nu în 10 ani;
· armata întreabă industria ce poate livra rapid;
· partenerii internaționali găsesc coerență în poziția României;
· competențele se aliniază într-un ecosistem colaborativ real.
Această structură ar elimina monologurile strategice și le-ar înlocui cu dialoguri practice, orientate spre rezultate.
Un imperativ strategic: „Make it in Romania”
„Make it in Romania” nu este un slogan, ci un imperativ strategic. TNT Production a demonstrat în două decenii că România poate livra la standarde internaționale. BSDA a devenit un reper global în industria de apărare.
România are resursele, competențele și poziția geopolitică pentru a deveni un centru regional de producție, inovare și securitate. Dar acest salt nu poate fi realizat fragmentar. Doar un ecosistem integrat poate transforma potențialul în performanță.
Concluzie: Viitorul se construiește acum
Războiul din proximitate a comprimat timpii. Tehnologiile emergente, de la drone la inteligența artificială și cybersecurity, se dezvoltă în cicluri accelerate. România trebuie să răspundă cu aceeași viteză.
Independența Solidară nu este un ideal abstract, ci o ecuație tehnologică și industrială care necesită acțiune imediată.
Pentru România, dilema nu mai este dacă trebuie să se transforme, ci cât de repede o poate face. Această conferință este doar începutul. Viitorul industriei românești se decide acum.
Iar viitorul securității naționale depinde de modul în care transformăm această oportunitate într-o strategie durabilă, coerentă și curajoasă.