Fantasmele geopolitice

A construi o istorie este unul dintre cele mai dificile lucruri pe acest pământ. A face istorie este cel mai periculos act din lumea noastră. Istoria se poate face si în sens rău. Banalitatea răului ne înconjoară, spunea Hannah Arendt.

O fantasmă este o iluzie, bună sau rea, pe care ne-o inoculăm. Iubirea este cea mai frumoasă fantasmă iar ura unul dintre visele urâte ale existenţei noastre. Geopolitica este un concept evolutiv, care  a fost de multe ori demonizat. Geopolitica este un concept pe care s-au construit ţări, popoare, imperii, vise, tragedii. Templul geopoliticii este ca şi templul lui Solomon, odată dărâmat este greu de reconstruit.

Pentru unii gânditori geopolitica  a fost răul suprem ale secolului XX, un secol absurd şi camusian. Un secol al sinuciderii, moartea a fost fantasma secolului XX. Secolul XXI debutează cu o seria de fantasme. Le-am denumit fantasme geopolitice pentru a le delimita de gândurile despre viitorul omenirii şi evoluţia sa tehno-ştiinţifică, mai exact pentru a aminti despre dilemele internaţionale ce ne frământă.

O fantasmă a secolului XXI este terorismul, în special cel cu iz metafizic. Pentru că a  omorâ în numele unei religii are o dimensiune metafizică. Terorismul internaţional metafizic este fantasma majoră a secolului XXI.

Capitalismul  este un proces în plină evoluţie. Deşi unii îl văd în declin, orice perioadă istorică este o evoluţie. Declinul însuşi este o parte a existenţei unei doctrine politice, economice sau filosofice. Ascensiunea, stagnarea şi declinul sunt elemente intrinseci. A doua mare fantasmă geopolitică este sfârşitul capitalismului şi arderea sa pe rug pentru apariţia unei posibile noi doctrine economice.

Religia este o caracteristică  a popoarelor. Fiecare spaţiu s-a raportat diferit la mecanismele transcendentale. Problema fiinţării i-a torturat pe egipteni, greci, germani. Împlinirea fatum-ului a fost o trăsătura a calvinilor şi luteranilor, iar mântuirea a fost principala preocuparea a Orientului, mă refer aici la ortodoxie şi islam.

Deşi trecută pe plan secund religia va fi o fantasmă periculoasă a secolului XXI, în special ecumenismul. Nu poţi aneantiza şi nivela doctrine metafizice şi dogme religioase doar pentru dorinţe politice. Trebuie să ne aducem aminte de lupta din Imperiul Bizantin între iconoclaşti şi iconoduli sau dintre ortodocşi şi monofiziţi. Fantasma religiei va fi una care modela conştiinţa oamenilor. Dacă religiei îi vom alătura terorismul acesta va fi un amestec mortal pentru umanitate. Principala trăsătură a religiilor este toleranţa şi unitatea, confiscarea acestora a produs şi va produce dezastre în lume, iar această mişcare nu este una a lui Dumnezeu.

Asemănători dar unici, aceasta este propoziţia Terrei. Conflictele etnice sunt de o ferocitate ieşită din comun. Xenofobia, antisemitismul, naţionalismul exacerbat, segregarea etnică vor fi fantasme care vor bântui secolul XXI.

Desigur mai există multe fantasme, temeri şi frici. Dar dacă vom analiza şi vom privi în adâncime vom observa că omul are o singură mare frică...de NIMIC. Frica de a nu fi, de a nu putea trăi, de a nu fi liber, adică frica de ceea ce nu poate anticipa. Pentru că omului dacă îi răpeşti principalele sale drepturi îl reduci la stadiul de NIMIC.

Lumea în care păşim nu va fi cea mai bună dintre toate, dar este singura pe care o cunoaştem şi o putem prezerva. Dacă nu vom avea grijă de aceasta vom pierde TOT.