„Eu sunt boier mare; ei sunt nişte proşti!“
0După ce am ieşit de sub fustele de 25.000 de euro ale domniţei Elena Băsescu, am trecut în grabă pe lângă casa socială a lui Ciutacu şi am evitat la mustaţă întâlnirea cu o hârtie de demisie a lui Botiş. M-am lovit însă frontal, cu violenţă, de o cifră ascunsă sub un vraf de sinucideri, crime, extratereştri şi manelişti. 60% din elevii de clasa a XII-a din Iaşi nu au reuşit să obţină notă de trecere la simularea pen
Este rezultatul a 20 de ani de nesimţire şi prostie. De două decenii nu am fost capabili să ne construim o şcoală care să pregătească oameni pentru viitor. Subiectul educaţiei vine în prim-plan doar atunci când dascălii se decid să facă o grevă sau când nişte politicieni şmecheraşi se prind că pot profita de masa imensă de vot înainte de alegeri. Nu cred că există altă lege în România, ca cea a Educaţiei, care să fi fost mai terfelită, întoarsă şi schimbată asemenea unei boarfe dintr-un magazin second-hand. Iar efectele se văd. Profesorii sunt apatici, părinţii zăpăciţi, iar copiii au fost pierduţi pe drum.
Niciodată nu s-a vorbit despre şcoala elevilor. Deaspre educaţia copiilor. Despre cum şi pentru ce ne educăm odraslele. Românii trăiesc doar pentru ziua de astăzi. Viitorul îl joacă la loterie. Ne interesează vacanţa de Paşte, vremea de Paşte, demisiile de Paşte. Şi acordăm spaţii largi pentru discuţii pe aceaste teme. Cheltuim atât de multă
energie zi de zi cu tot felul de ştiri de doi bani şi ne burduşim creierii cu idioţenii deja mestecate, în timp ce pe margine, câţiva băieţi deştepţi rânjesc jucându-se cu banii noştri. Ne trântesc un stadion nou, un mall sau o bucată de autostradă obosită şi ne explică despre ce viitor frumos avem şi cât de înaintaţi suntem.
Printre picături aflăm că progenitura are note mici. Dar rezolvăm rapid situaţia şi dăm vina pe profesor, pe sistem sau pe soartă. România se îndreaptă spre un mare dezastru. Dacă nu înţelegem odată cât de vitală e şcoala, cât de important este să pregătim oameni capabili să se descurce în viitor, cât de curând vom avea o ţară de proşti şi inadaptaţi.
Schimbarea pleacă de jos. De la fiecare dintre noi. Nu trebuie să aşteptăm soluţii miraculoase, de-a gata. Mai ales de la şleahta noastră de politicieni. Dar cât timp ne va interesa doar circul, circ vom avea. Atât timp cât preferăm să înghiţim un mic cald şi o bere dată de pomană de un ciocoi în căutare de putere, nimic nu se va schimba.
PS: Când scriu aceste rânduri, aflu că românii au găsit soluţia. Cinci tineri au fost delegaţi de colegii de clasă să ducă un pomelnic la icoanele făcătoare de minuni, cerând ajutor divin pentru a trece „examenul de maturitate".