Drepturile copiilor - o luptă inegală, sau când copiii ne dau lecții

Am conceput acest articol ca o scrisoare deschisă. Adresată președintei unei organizații neguvernamentale scrisoarea este, în fapt, o pledoarie pentru susținerea unei eleve care, într-un mediu ostil, supusă presiunilor, a reușit să ducă mai departe lupta colegilor din școală.

Atitudinea potrivnică a cadrelor didactice și a părinților, într-o școală condusă de o directoare cu interese clar și explicit exprimate (și manifestate) arată, încă o dată, cât de mare este nevoia de a cunoaște, de a respecta și de a promova drepturile copiilor. Preluând vocile colegilor ei, eleva la care mă refer a avut de înfruntat o opoziție radicală, venită, astfel, din toate direcțiile. Onorat că am ocazia să îi fiu alături am redactat scrisoarea deschisă de mai jos. Din lipsă de spațiu, textul conține doar un mic fragment dintr-o poveste mult mai amplă, cu elemente greu de imaginat într-o țară cu valori și principii consacrate în legi și alte acte normative.

Doamnă Președintă Ștefănescu Alina,

Preocupat constant de drepturile copiilor, vin în întâmpinarea unei inițiative pe care ați anunțat-o recent și mă simt onorat să nominalizez o elevă -- din școala în care predau și în care și dumneavoastră sunteți cadru didactic -- pentru unul din premiile pe care urmează să le acordați.

La mijlocul lunii octombrie ați anunțat proiectul derulat de Asociația Liga Elevilor Meseriași, cu sprijinul financiar Active Citizens Fund Romania, finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin granturile SEE 2014-2021. Proiectul, derulat în Buzău în 6 licee, este coordonat de Liga Elevilor Meseriași, asociație înființată, în fapt, prin susținerea OMV Petrom și a cărei președintă sunteți.

Scopul anunțat al proiectului, numit Inspectorul civic, este de a motiva elevii să propună inițiative de îmbunătățire a sistemului de învățământ profesional și tehnic (IPT). Citez din anunțul de diseminare: „Proiectul își propune să crească gradul calității educației în IPT, rezolvarea problemelor întâlnite de elevi pe teme precum protecția mediului și nevoi în comunitate care îi afectează constant pe aceștia. Cea mai frecvent semnalată problemă în comunitatea locală va fi transformată într-o campanie de advocacy” (cea mai bună inițiativă va fi recompensată cu 2 tablete/liceu și o întâlnire de studiu la București).

Eleva la care mă refer, Cristina Bratu, este în clasa a XI-a și a reușit să ducă până la capăt o luptă care, în condiții normale, ar fi trebuit să fie cel mult un dialog. Pentru a explica mai bine importanța faptelor Cristinei, voi prezenta (doar) o parte din contextul în care a fost nevoită să își exercite calitățile de reprezentantă a elevilor din școala în care învață, iar apoi am să descriu faptele care o califică, cu asupra de măsură, pentru premiul oferit, prin finanțare europeană, pentru implicare civică. Cristina este elevă a Liceului Agricol „Dr. C. Angelescu” Buzău (Liceul Agricol), aflat pe lista liceelor în care se derulează proiectul.

Lupta Cristinei a fost una inegală, între o elevă, pe de o parte, mai multe cadre didactice, reprezentanții autorității publice locale, ai părinților și ai agenților economici, pe de altă parte. Obiectul disputei: drepturile elevilor și interesul lor superior. Da, se întâmplă, din nefericire, ca aceste două categorii, copiii (elevii/elevele) și restul lumii, să fie, câteodată, în tabere opuse.

În data de 24 octombrie a avut loc ședința Consiliului de administrație al Liceului Agricol. Pe ordinea de zi s-a aflat votarea propunerilor pentru noul regulament al liceului. Un elev și o elevă au depus câte trei propuneri, iar eu, în calitate de cadru didactic (și membru al Comisiei pentru elaborarea regulamentului), am avut 17 propuneri (7 priveau explicit drepturile elevilor/elevilor și 10 reglementări privind cadrele didactice, dar cu trimitere la interesul superior al copiilor (elevilor) din liceu). Propunerile elevilor se refereau, printre altele, la dotarea toaletelor acestora cu hârtie igienică (inexistentă în toaletele lor) și cu săpun (care se află în foarte puține locuri în unele toalete) și permisiunea de a ieși în pauze la chioșcurile alimentare aflate în imediata apropiere a școlii.

Extind puțin prezentarea pentru a înțelege cât de dificilă era misiunea Cristinei, ca reprezentantă a elevilor în Consiliul de administrație, pentru a înțelege cât de mare a fost presiunea. Sunt și alte elemente, pe care le voi descrie cu altă ocazie și care probează nivelul inimaginabil al presiunii. Regulamentul ueni școli publice se propune în Comisia de regulament, apoi se dezbate și se votează în Consiliul reprezentativ al elevilor, în Comitetul de părinți, în Consiliul profesoral. Votul final și decisiv îl au membrii Consiliului de administrație.

Propunerile, atât ale mele, cât și ale elevilor, au fost combătute în Comisia pentru elaborarea regulamentului (niciun cadru didactic din comisie, din care face parte și doamna directoare, nu a susținut niciuna dintre propuneri). O profesoară a început să plângă și a afirmat că una dintre propunerile mele -- prin care ceream ca elevii să aibă acces la toalete dotate în aceleași condiții ca toaletele cadrelor didactice – este o prostie, că se simte jignită de modul în care am formulat propunerea și a dorit reformularea acelui articol, deoarece domnia sa a făcut o facultate și nu putem să facem astfel de comparații între cadrele didactice și elevi (!). La o săptămână după ședința Comisiei, doamna directoare a propus-o, în Consiliul de administrație, pentru a prelua funcția de director, în cazul în care postul ar rămâne neocupat, iar membrii consiliului au votat pentru.  

În ședința Consiliului reprezentativ al elevilor toate propunerile, ale elevei, elevului și ale mele, au fost votate pentru. A trebuit să contracarez atunci prima direcționare a elevilor (au fost anunțați de ședință cu doar o oră înainte și tot atunci au primit și propunerile și proiectul de regulament – în anul școlar trecut elevii nu au fost consultați cu privire la propunerile de modificare a regulamentului școlii, contrar prevederilor legale imperative).

În ședința Comitetului reprezentanților părinților au fost, de asemenea, votate împotrivă toate propunerile. La ședință au participat și doamna directoare care, împreună cu celelalte cadre didactice prezente (cu excepția a două dintre acestea) au combătut propunerile mele, deși pro sau contra nu se puteau pronunța decât părinții (cadrele didactice urmând să se pronunțe în ședința Consiliului profesoral). Doi dintre părinți au combătut încontinuu propunerile mele, folosind, nu de puține ori, jigniri sau atacuri la persoană, fără ca doamna directoare să le atragă atenția, sau să le limiteze exercițiul dreptului de a lua cuvântul, ba, din contra, încurajandu-i prin combaterea nelegitimă a propunerilor mele.

În ședința Consiliului profesoral au fost respinse toate propunerile. Doar voturile mele au fost pentru, restul, toate -- peste 1100 de voturi în total, căci au fost aproximativ 60 de personae prezente, cu 19 propuneri -- au fost votate împotrivă (nicio abținere). O ședință cu o unanimitate radical împotriva trecerii în regulamentul școlar a unor prevederi pentru drepturile copiilor sau care reglementează activitatea cadrelor didactice în interesul superior al copiilor, în condițiile în care propunerile mele veneau pentru oprirea unor abuzuri și a unor fapte nelegale care se întâmplă în școală, care justifică adoptarea propunerilor formulate (fapte cunoscute de majoritatea persoanelor prezente la ședință) și pentru prevenirea altora similare. Pentru a arăta că tot ce am propus a fost respins, doamna directoare a insistat să fie votată inclusiv o propunere pe care am declarat că o retrag.

Un inginer a spus că ce spun eu sunt prostii, un altul a afirmat că ceea ce am propus eu „este o atitudine a domnului Moise împotriva acestei școli, un atac la conducerea școlii și la integritatea colectivului, (…) își bate joc de munca noastră colectivă” (la ședința anterioară același inginer a propus să facem un comitet de inițiativă ca să dăm jos guvernul (!)); un altul a vorbit despre Isus și mă întrerupea adesea; o profesoară (de română) a citit din Dicționarul universal al limbii române o definiție a unui termen pentru a arăta cât de nepotrivit e un alt termen (diferit de primul) pe care eu l-am folosit în propunerile mele -- a citit din dicționar primul sens al termenului reverență („salut ceremonios care se execută prin înclinarea bustului și îndoirea genunchilor; plecăciune în semn de respect”), încercând să ducă în derizoriu propunereile mele care se refereau, de fapt, la comportamentul reverențios al cadrelor didactice față de elevi, față de celelalte persoane salariate, față de părinții elevilor, sau față de persoanele din afara școlii, cu care înteracționează în calitate de salariați (oferisem explicația și în Comisia de regulament, iar obstinația în a duce șmecheria la nivel de consiliu profesoral este incalificabilă și nu a fost singura în acea ședință).

Decizia finală urma să fie trasată în Consiliul de administrație. Cadrele didactice care fac parte din acest organ de conducere al școlii se pronunțaseră deja în Consiliul profesoral și era greu de imaginat că le-aș mai putea schimba votul. Am cerut totuși să particip la ședință pentru a-mi prezenta propunerile și pentru a oferi explicații ori pentru a răspunde la întrebări.

Cristina nu face parte și din Consiliul elevilor și era pentru prima dată în fața dezbaterii pe această temă. S-a discutat fiecare propunere în parte. Toate propunerile mele au fost combătute. La fel și ale elevilor. Nicio propunere nu a fost susținută de niciuna dintre persoanele prezente. Doamna directoare nu a menționat, nici în Consiliul profesoral, nici în Consiliul de administrație, că elevii au votat în unanimitate pentru la toate propunerile. Eleva nu a fost invitată să își exprime opinia cu privire la fiecare propunere aflată în discuție (era obligația conducătoarei Consiliului, a doamnei directoare). I-am oferit eu cuvântul, în condițiile date. Cristina era, în fapt, vocea elevilor. Cuvintele ei atârnau cât cuvintele celor peste 1000 de elevi din școală. A zis, timid, dar clar: „Eu sunt de accord cu propunerile colegilor și cu propunerile domnului profesor pentru drepturile copiilor, sper să nu vă supărați pe mine”. Cuvintele ei confirmau și întăreau voturile pentru din ședința Consiliului elevilor. Doar că de data aceasta o elevă, singură, avea de înfruntat mai mult de 15 persoane care au arătat care este poziția lor, radical contrară introducerii propunerilor privind drepturile copiilor în regulamentul școlii. 

La votul final (și decisiv) Cristina a votat pentru la toate propunerile privind  drepturile elevilor (ale mele si a elevei, respectiv, a elevului), a votat pentru la propunerea prin care cadrele didactice care primesc indemnizația pentru titlu de doctor trebuie să depună un exemplar din teza de doctorat la biblioteca școlii și la propunerea prin care am solicitat ca înainte de a se lua o decizie de desființare a unei plantații aceasta să se discute în consiliile profesoral, al elevilor și al comitetului de părinți (recent, directoarea școlii a fost amendată pentru că a dispus tăierea unui nuc din curtea școlii, în mod nelegal). La celelalte propuneri privind activitatea cadrelor didactice s-a abținut (mi-a explicat după ședință că nu a observat în emailul cu anunțul ședinței faptul că avea atașate propunerile mele și ale elevilor, nu apucase să le citescă și, fiind cu referire la cadrele didactice, nu a înțeles prea bine când le-a auzit prezentate succinct, pentru prima data, în ședință).

Au fost momente impresionante să o văd pe Cristina că înfruntâ mai mult de 15 adulți, oameni cu autoritate (cadre didactice, directoarea școlii, reprezenanții autorității locale, ai părinților și ai agenților economici). A făcut-o calm, în liniște, dar în același timp cu fermitate, curaj, dar mai ales cu demnitate. Este impresionant să vezi cum o adolescentă ridică mâna contra valurilor puternice create împotriva ei și a colegilor ei de cei care erau mandatați să le apere interesele. Aș fi vrut să pot vota și eu, să vadă că mai e o mână ridicată alături de a ei. Știam ce înseamnă să fii singura persoană cu mâna ridicată, cât de mult doare, cât de adânc va rămâne întipărit momentul și aș fi dorit să nu treacă și ea prin ce am trecut eu. Era nedrept. Este, pe de altă parte, o mare satisfacție să fii în tabăra opusă nedreptății. Dar nedreptatea pălește în astfel de situații. Chiar dacă propunerile au fost respinse, voturile Cristinei au rămas. Consemnate într-un registru, adânc săpate cu admirație în memoria mea, ca o lecție pentru celelalte personae prezente. Ca un exemplu pentru copiii din școală și din alte școli. Nimeni, din acea sală, nu va uita prea curând ce s-a întâmplat. Eu îmi voi aminti mereu cu plăcere și cu o nețărmurită admirație pentru simplitatea și în același timp forța gestului Cristinei. O forță a binelui. A binelui făcut pentru ceilalți, căci aceasta este esența acestei valori morale. Atitudinea demnă a Cristinei a determinat ca unele personae, din afara școlii, să se abțină (față de toate voturile împotrivă de până atunci) și au mai fost și alte două sau trei voturi pentru. Cadrele didactice și doamna directoare și-au menținut poziția: au votat la toate propunerile – ale elevilor și ale mele – împotrivă, dar lanțul gros de împotriviri ale adulților la propuneri pentru binele copiilor a pierdut câteva zale și s-a rupt.

Doamnă Președintă, propunerea de a o premia pe Cristina în cadrul unui proiect european care abordează teme civice, finanțat de guvernele unor state civilizate în care valorile civice fac diferența, este cu atât mai legitimă cu cât dumneavoastră ați votat împotrivă (ca și celelalte cadre didactice) la toate propunerile privind drepturile copiilor din Liceul Agricol și ați combătut unele din propunerile mele în mod vehement în ședința Consiliului profesoral și a Comitetului de părinți. Coordonați astfel de proiecte, pe de o parte, dar descurajați copiii atunci când este nevoie efectiv de votul și de contribuția dumneavoastră pentru a le promova și garanta drepturile în vederea interesului superior al acestora. Vă ofer ocazia să acoperiți măcar o parte din această contradicție de nepermis (atât legal cât și moral). Contribuția dumneavoastră la premierea Cristinei pentru implicarea ei civică atât de puternică, de curată și totodată atât de valoroasă și de importantă, ar putea echilibra balanța pe care tocmai am descris-o. Decizia dumneavoastră ar veni în recunoașterea puterii Cristinei, a copiilor din liceul nostru, a copiilor în general. Aveți ocazia, acum, să arătați că sunteți de partea lor și astfel ați mai scoate o cărămidă din zidul acesta care separă copiii de cadrele didactice.

În speranța că rândurile mele v-au convins de această dată, vă rog să apreciați cum se cuvine.

Vă stau la dispoziție și cu alte informații, dacă veți considera că vă pot fi de folos.

Vă mulțumesc!

Emil Moise                                              27.10.2022

Doamnei Președintă a Asociației Liga Elevilor Meseriași