Daniel Barbu, nu-ţi crapă obrazul de ruşine când te priveşti în oglindă?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

De când te-a uns partidul ministru al Culturii n-ai avut o singură iniţiativă care să vină în sprijinul Culturii, a instituţiilor culturale, a creatorilor. Ai asistat mut şi orb la toate mutilările la care au fost supuse puţinele fonduri destinate Culturii de un guvern mincinos, corupt şi incompetent,

fie că a fost vorba de rectificările bugetare (care au afectat grav funcţionarea tuturor instituţiilor subordonate ministerului), fie că este vorba de bugetul pe 2014, în care Culturii îi sunt alocate cu peste 15.400.000 lei mai puţin decât în 2013.

Ai motivat inept, cu o mentalitate de „contabil” de tarabă, desfiinţarea unor instituţii culturale de îndelungă tradiţie (Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian", Centrul Naţional al Dansului Bucureşti, Centrul Naţional de Artă „Tinerimea Română") prin economia de 1 milion de euro pe care statul o face.         

Ai susţinut până în pânzele albe, în descalificanta postură de „Ministru Gold Corporation”, chiar împotriva opţiunii propriului partid, un proiect pe care toţi specialiştii, în frunte cu Academia română, îl consideră un grav atentat la valori inestimabile ale patrimoniului cultural naţional.

Nicio clipă nu te-a cutremurat gândul trădării de care te faci vinovat faţă de imensa şi nobila responsabilitate care ţi-a fost încredinţată în înalta demnitate cu care, absolut nemeritat, ai fost omenit.

Astăzi eşti frapat, eşti cutremurat când descoperi câţi bani sunt alocaţi Programului naţional pentru prevenirea şi tratarea HIV-SIDA, de care beneficiază peste 12.000 de OAMENI, şi te întrebi iluminat câte Festivaluri Shakespeare, sau alte evenimente culturale, nu s-ar putea organiza dacă fondurile ar fi mai ”judicios direcţionate”. Într-o ţară în care o antologie a ticăloşiilor şi a imbecilităţilor debitate de oamenii politici s-ar măsura în metri cubi spusele tale nu au egal. Stupoarea şi revolta pe care ai reuşit să le provoci din nou te vor urmări de acum multă vreme.

La o singură întrebare încerc să-mi imaginez totuşi un răspuns: „Daniel Barbu, nu-ţi crapă obrazul de ruşine când te priveşti în oglindă?”.