Cum oligarhii moldoveni au învins statul român – eşecul TVR în Basarabia
0La recomandarea distinşilor diplomaţi care reprezintă România în Republica Moldova, în fruntea cărora se află excelenţa sa domnul Marius Lazurcă, ţara noastră a pierdut principalul mijloc de comunicare media care putea contrabalansa ofensiva informatică făcută prin canalele filo-ruse.
Ca să se înţeleagă gravitatea celor spune mai sus şi în care eu spun cu tărie că este vorba de trădarea interesului naţional fie din rea-voinţă, adică cu intenţie, fie pur şi simplu din incompetenţă, redau mai jos câte informaţii elocvente pentru acest caz.
Relaţiile de prietenie existente între factorii ce reprezintă România şi oligarhii filo-ruşi care conduc Republica Moldova au făcut ca spre Bucureşti să se trimită recomandări prin care interesul statului român a fost grav lezat.
Cum la Ministerul de Externe român este un du-te-vino politic, nimeni nu a sesizat faptul că renunţarea la procesul CEDO duce la pierderea unor importante drepturi. Cei care au experienţă şi abilitatea de a da recomandări nu au curajul să facă acest lucru peste factorul politic.
Mai pe scurt povestea stă cam aşa:
TVR România avea o frecvenţă de transmitere în eter pe tot teritoriul Republicii Moldova. Acesta era un fel de al doilea canal naţional.
În anul 2007 comuniştii de la Chişinău au retras acest drept legal de proprietate al televiziunii naţionale româneşti.
După o judecată prin tribunalele Republicii Moldova şi cu o justiţie subordonată care nu are nici o legătură cu dreptul, România a pierdut procesele.
Între timp oficialii comunişti au scos la concurs licenţa şi ea a fost acordată iniţial televiziunii moldoveneşti de stat şi ulterior mutată către un post TV deţinut de un important oligarh din Republica Moldova.
În anul 2008 SRTV a dechis un proces la CEDO deoarece s-a considerat că retragerea dreptului de a transmite în eter pe teritoriul Republicii Moldova reprezintă "o ingerinţă abuzivă în dreptul său de proprietate."
Scopul principal al comuniştilor a fost reprezentat de scoaterea TVR de pe piaţa din Republica Moldova, o lovitură grea dată libertăţii de exprimare şi s-a urmărit un control total asupra mijloacelor de informare media. Acest lucru a reprezentat o grea lovitură dată interesului românesc în Republica Moldova, ţara noastră pierzând principalul mijloc prin care putea anula o parte din dezinformarea existentă în societate.
În anul 2009 tinerii moldoveni au ieşit în stradă şi regimul comunist a căzut. În locul acestui regim a venit unul mai puţin contestat, aparent pro-european, dar format din oligarhi moldoveni cu legături dubioase în latura filo-rusă a societăţii.
La un moment dat în urma unor negocieri purtate de către diplomaţii români (din câte ştiu chiar de către ambasador) TVR a ajuns să fie retransmis de către o televiziune aparţinând unui controversate persoane din al doilea stat românesc. Emisia era una selectivă şi în care cele mai importante emisiuni erau cenzurate. Ba mai mult, canalul era unul în limba rusă şi care în afara emisiei TVR ducea o clară politică filo-rusă şi anti-românească.
De aici începe problema.
România avea dechis un proces la CEDO. Acest proces ar fi fost câştigat în cele din urmă de către statul român iar Republica Moldova ar fi fost obligată să reia transmisia TVR în eter pe tot teritoriul. Practic televiziunea noastră naţională şi-ar fi reluat transmisia cu o putere similară cu cea a televiziunii naţionale moldoveneşti. În condiţiile în care marea majoritate a televiziunilor particulare sunt aservite intereselor ruseşti şi duc o propagandă continuă anti-românească, existenţa acestui mijloc media pe tot teritoriul Republicii Moldova ar fi constituit un atu important al României şi al consolidării democraţiei de la Est de Prut.
Cum astfel de decizii se iau în urma unor negocieri, acest rol a revenit normal Ambasadei României din Republica Moldova. Din rea voinţă sau incompetenţă, recomandările trimise spre Bucureşti au fost acelea ca România să renunţe la procesul de la CEDO şi să se semneze un protocol limitativ. Acestea au fost concluziile negocierilor.
Acest protocol obliga România să îşi retragă plângerea de la CEDO, pe care ar fi câştigat-o, iar Republica Moldova forţa firmele de cablu din Republică să transmită TVR.
Practic în acest fel emisia TVR s-a restrâns doar asupra celor care au televiziunea prin cablu, iar cea mai mare parte a teritoriului Republicii Moldova, adică la sate, acolo unde populaţia este intoxicată mediatic, România nu este văzută decât negativ.
În acest moment România nu mai are un mijloc de informare care să se întindă pe tot teritoriul. De vină pentru situaţie sunt cei care au dus negocierile şi care nu ar fi trebuit să dea înapoi nici un pas. România nu are probleme în oraşele importante şi unde imaginea României este una bună... problema noastră era tocmai în mediul rural, acolo unde comuniştii, deşi ne-aflaţi la putere, şi stataliştii, aflaţi la putere, au o influenţă extraordinară.
Va plăti cineva pentru acest eşec al Ambasadei României de la Chişinău şi care s-a obişnuit să nu ofere niciodată explicaţii şi analize solide care să argumenteze serios deciziile luate şi recomandările făcute către Bucureşti?
P.S. În acest moment asociaţia Tinerii Moldovei duce o campanie de informare media prin intermediul unor spoturi ce vorbesc de avantajele Unirii României cu Republica Moldova. Deşi profesioniştii de la TVR au preluat acest mesaj, el nu poate ajunge acolo unde este mai mare nevoie de el, adică la sate. Pe de cealaltă parte televiziunea naţională şi cele particulare aservite stataliştilor moldoveni au interzis a se difuza aceste spoturi deşi ele sunt de informare.
Poate ne explică ambasadorul român Marius Lazurcă cum s-a ajuns la această situaţie, iar Ministerul de Externe de ce a renunţat la principalul mijloc de promovare media a interesului statului român.
Ştiu că nu sunt obişnuiţi cu un control al societăţii civile asupra deciziilor luate în minister, dar este timpul să se dovedească transparenţă şi mai ales responsabilitate.
Ministerul de Externe trebuie să facă o analiză foarte atentă asupra competenţelor persoanelor ce fac recomandări şi să nu ia de bune toate atenţionările. Aici nu e locul pentru relaţii persoanele şi interese de grup deoarece vorbim de decizii ce vizează peste trei milioane de români. Ascunderea sub preş a mizeriei nu este o soluţie.