Cum a luat-o lumea razna, la concertul lui Chris Norman

Lumea a luat-o razna. Așa și-a introdus Chris Norman, în concert, cel mai recent cântec al său, „Crazy”, invitând publicul care umpluse Sala Palatului din București să confirme sau nu dacă are aceeași senzație a haosului și debusolării generalizate. Iar spectatorii i-au dat dreptate, implicându-se vocal alături de fostul solist al trupei Smokie în această piesă-manifest, care vorbește despre inegalităţi, sărăcie, crize politice și economice, contradicții sociale, dezorientare și frustrare. „Crazy you know we're all crazy, the world’s gone crazy / Can somebody save me? … it’s all crazy, it’s all gone mad”. Versuri care reflectă neliniștea legată de starea lumii, constituind totodată o reflecție despre cum omenirea pare să fi „înnebunit” și despre nevoia căutării de sens.

A fost unul dintre momentele sobre, cu greutate, ale unei seri puse altminteri în slujba bunei dispoziții. Artistul britanic, oaspete deja tradițional al Bucureștiului, a cântat, a glumit, a recurs chiar la pantomimă și s-a prefăcut că citește de pe „fițuici” lipite pe chitară câteva cuvinte în română: mulțumesc, bună seara, canta (sic!), la revedere, noapte bună.

Doar că voioșia s-a întrerupt în două rânduri, atunci când Chris Norman a fost interpelat din sală de doi spectatori, în limba engleză. Prima solicitare a fost neinteligibilă, cântărețul încercând să ghicească dacă se referă la vocea lui sau la... zgomot (voice sau noise), neizbutind să lămurească lucrurile în acel schimb de replici de la mare distanță și oricum inegal ca nivel acustic. După care, pe la mijlocul concertului, un alt bărbat i-a strigat să le ceară să stea jos fanilor ridicați să danseze în fața scenei, ca să nu-i obtureze lui vederea.

Ușor perplex, artistul s-a văzut nevoit să explice de la microfon că misiunea sa este să-i facă pe oameni fericiți și nicidecum să le impună reguli și restricții. Și că el este muzician, nu polițist. În plus, a adăugat cântărețul, la un concert pop sunt alte reguli decât la un concert simfonic, iar dacă nu vrea să piardă priveliștea scenei, nemulțumitul n-are decât să stea și el în picioare.

Nu putea ști Chris Norman că și-n sală izbucneau conflicte similare. La primele acorduri ale antrenantei piese „Living Next Door to Alice”, când bună parte din public s-a ridicat să danseze și să cânte alături de artist, altă spectatoare revoltată s-a apucat să facă ordine în sectorul central, admonestându-i pe cei aflați în fața scaunului său și cerându-le vehement să se așeze. Cum nu a găsit înțelegere, femeia a năvălit chiar pe rândul vizat, acoperind refrenul cu vociferările sale și determinându-i pe „inamici” să se îndepărteze pe culoar.

Din fericire, incidentele nu s-au amplificat, iar publicul s-a putut bucura ulterior de muzica și vocea inconfundabilă și destul de bine conservată a interpretului britanic. Periplul său muzical a inclus nu doar ultracunoscutele și foarte îndrăgitele „Midnight Lady”, „Mexican Girl”, „Wild Wild Angel” și „Gypsy Queen”, ci și primul single al trupei Smokie, „If You Think You Know How to Love Me”, lansat în 1975 și devenit întâiul mare succes al grupului.

Referirile lui Chris Norman la trecutul său glorios nu s-au limitat la activitatea Smokie, ci au evocat-o și pe vechea lui parteneră de scenă Suzi Quatro, alături de care a rupt topurile internaționale cu albumul „Stumblin’ In”, lansat în 1978. Această baladă soft-rock născută dintr-o glumă făcută în studioul de înregistrare nu putea lipsi din playlist-ul serii de la București, așa că solistul britanic a interpretat-o împreună cu Rachel, una dintre componentele bandului său, cucerind audiența prin căldură, sinceritate și romantism.  

Spre finalul concertului, ritmurile au alternat, iar publicul a continuat să danseze. „Midnight Lady”, hitul scris de Dieter Bohlen (de la Modern Talking), a aprins luminițele telefoanelor în sală, stârnind aceeași emoție care l-a însoțit de la lansarea din anii ’80. „Don't Play Your Rock 'n' Roll To Me”, cu al său refren inspirat din repertoriul lui Elvis Presley, a animat și ultimii spectatori așezați, iar „Lay Back in the Arms of Someone”, piesa preferată a trupei Smokie, a învăluit incinta în tandrețe.

Încheierea a fost marcată de „I’ll Meet You at Midnight”, alt hit uriaș din anii ’70, care a semnalat și ora avansată a serii. Publicul nu s-a lăsat totuși convins că s-a făcut târziu, așa că a insistat cu aplauzele până când Chris Norman a revenit la microfon și a oferit trei bisuri. Între ele, nu a uitat să rostească „Mulțumesc, București” și să se adreseze afectuos sălii pline ochi. Finalul a stat până la urmă sub semnul împăcării și speranței. „I’ll meet you at midnight, and everything will be alright”.