Cum a ajuns hepatita C o boală 100% vindecabilă
0Eram în primii ani de facultate când, despre hepatita C, încă se vorbea ca fiind “hepatita non-A, non-B”. Virusul hepatitic C fusese descoperit în 1989, dar informaţia medicală persista în forma sa iniţială, chiar la 10 ani de la momentul care avea să se constituie în declanşatorul revoluţiei despre care discutăm acum, în relaţie cu hepatita C.
Săptămâna trecută, la Congresul Internaţional al Ficatului, de la Londra, am auzit discutându-se în premieră despre vindecarea până la 100% la hepatitei cronice C şi chiar despre posibilitatea eradicării bolii la nivel mondial. Un moment istoric.
Cum s-a ajuns în acest punct? Prin cercetare şi inovare, fundamentul descoperirii noilor terapii, care în premieră atacă virusul, nu efectele produse de virusul hepatitic C asupra organismului uman.
Să dezbrăcăm de secrete virusul hepatitic C. De fapt, vorbim despre o mare familie: sunt 6 fraţi (a se citi genotipuri) şi aproximativ 50 de veri primari (a se citi subtipuri). Putem vorbi, aşadar, despre 50 de agenţi patogeni diferiţi, care produc 50 de boli mai mult sau mai puţin diferite (cunoscute sub numele de hepatita C) şi care au în comun doar afectarea ficatului.
Aspect important: cele 50 de subtipuri ale virusului hepatitic C sunt fundamental diferite, materialul lor genetic fiind identic în proporţie de numai 66%. Ca să avem o idee şi mai clară: genomul omului şi al porcului se suprapun în proporţie de 98%.
N-ar fi fost nicio problemă dacă toate aceste boli n-ar fi fost tratate, de zeci de ani, într-un singur mod, fără a ţine cont de diferenţele dintre cauze. Nu este vina nimănui, atât putea să ofere ştiinţa la acel moment.
Iniţial, tratamentul hepatitei C se făcea doar cu interferon (vindecare în 25% din cazuri, efecte adverse importante). Apoi, s-a adăugat ribavirina, procentul vindecărilor a crescut la 40%, dar şi efectele adverse au devenit adesea insuportabile. Apoi, inhibitorii de protează au dus rata vindecărilor la 70%, dar cu acelaşi preţ crescut al efectelor adverse.
Terapiile de ultimă generaţie acţionează direct asupra familiei virusului C, iar studiile prezentate la Londra vorbesc despre o rată de succes terapeutic care merge până la 100%. La fel de important, în premieră s-a demonstrat că există un regim terapeutic de nouă generaţie (regimul 3D de la Abbvie) care s-a dovedit eficient la pacienţii cu ciroză hepatică infectaţi cu virusul C, o populaţie greu de tratat în acest moment.
Istoria hepatitei C se scrie sub ochii noştri şi devine cu atât mai important să fim în trendul mondial al accesului la inovaţie, cu cât, potrivit estimărilor, în România există cel puţin 500.000 de persoane purtătoare ale virusului.