Cine nu are tineri, să-și „cumpere”!

Situată în  Munții Poiana Ruscă, pe raza județului Hunedoara, comuna Bătrâna este cea mai mică urbe din România, având doar 126 de locuitori cu domiciliul înregistrat dintre care însă ai puțin de 90 locuiesc efectiv acolo. Mica localitate a fost în ultimii ani prezentă în presa scrisă sau la televiziunile din România, pentru că mai prezenta o particularitate: așa cum ar sugera și numele comunei, media de vârstă a locuitorilor depășește 65 de ani. Notă discordantă face doar primarul ales anul trecut, care are doar 34 de ani, și le povestea ziariștilor că i-a fost mai greu să strângă cele 100 de semnături cerute de lege pentru înscrierea candidaturii decât să câștige alegerile.

Dincolo de pitorescul situației din urbea hunedoreană, îmbătrânirea populației este o realitate, un fenomen global, cu efecte profunde asupra economiei și societății. Conform estimărilor Organizației Națiunilor Unite și Institutului Național de Statistică, populația României este în scădere constantă, iar segmentul persoanelor de peste 65 de ani crește alarmant.

În 2023, peste 19% din populația țării era formată din persoane vârstnice, iar această proporție ar putea depăși 30% până în 2050. În comparație, media Uniunii Europene este de aproximativ 21% în prezent, dar multe state au politici mai eficiente pentru a gestiona fenomenul.

Creșterea speranței de viață și scăderea natalității determină o schimbare semnificativă în structura demografică a multor state. România se află printre țările cele mai afectate de acest proces, conform studiilor ONU, situându-se pe un loc fruntaș în ceea ce privește ponderea persoanelor de peste 65 de ani în totalul populației. Această tendință ridică multiple provocări, inclusiv riscuri fiscale și sociale, care vor influența dezvoltarea țării în următoarele decenii. Cu toate acestea, vârsta cronologică nu reflectă întotdeauna realitatea îmbătrânirii. Multe persoane în vârstă rămân active fizic și intelectual, iar politicile publice ar trebui să ia în considerare această diversitate.

Îmbătrânirea populației în România este rezultatul mai multor factori interconectați. Scăderea natalității este una dintre principalele cauze, rata natalității situându-se sub pragul de înlocuire a generațiilor, cu aproximativ 1.7 copii per femeie, față de 2.1 necesari pentru menținerea populației. De asemenea, migrația tinerilor joacă un rol esențial, mulți români plecând în căutarea unor oportunități mai bune de muncă, ceea ce contribuie la reducerea populației active și la creșterea ponderii persoanelor vârstnice. Un alt factor este creșterea speranței de viață, un efect pozitiv al îmbunătățirii condițiilor de trai și al progreselor din domeniul medical, dar care amplifică efectele îmbătrânirii demografice.

Numeroase studii științifice evaluează impactul acestui fenomen asupra economiei și societății. Presiunea asupra sistemului de pensii devine tot mai mare, deoarece numărul persoanelor active care contribuie la bugetul de pensii scade, în timp ce numărul pensionarilor crește. Această situație riscă să afecteze sustenabilitatea sistemului pe termen lung. De asemenea, deficitul forței de muncă este o problemă majoră, deoarece scăderea populației tinere afectează productivitatea și competitivitatea economică a țării. În plus, sistemul de sănătate este supus unei presiuni tot mai mari, având în vedere nevoia crescută de servicii medicale și sociale pentru o populație îmbătrânită. Cu toate acestea, dacă seniorii sunt încurajați să rămână activi mai mult timp pe piața muncii și în comunitate, impactul economic al îmbătrânirii poate fi diminuat.

În plus, conform European Fiscal Monitor, aproximativ 35% din riscurile fiscale pe termen mediu sunt generate de creșterea numărului de persoane vârstnice, ceea ce duce la creșterea cheltuielilor publice pentru sănătate și pensii, dar și la scăderea contribuțiilor fiscale, având în vedere reducerea populației active. Aceste provocări sunt amplificate de alte două riscuri majore: tranziția climatică (21%) și creșterea cheltuielilor pentru apărare (16%), ceea ce face și mai dificilă gestionarea sustenabilă a finanțelor publice.

Pentru a gestiona acest fenomen, România trebuie să adopte politici eficiente și să implementeze măsuri strategice. Stimularea natalității prin sprijinirea familiilor, alocații mai mari pentru copii, acces facil la creșe și grădinițe, precum și facilități pentru părinți ar putea contribui la inversarea tendinței actuale. Totodată, atragerea și menținerea forței de muncă devin priorități esențiale, fie prin oferirea unor oportunități mai atractive pentru tineri, fie prin stimularea revenirii celor plecați în străinătate sau prin atragerea de lucrători străini calificați. În plus, este esențial să încurajăm o redefinire a vârstei active, astfel încât persoanele în vârstă să aibă acces la oportunități de muncă flexibile, recalificare și implicare socială, mai ales că deja pe piața muncii sunt semnalate din ce în ce mai multe cazuri de discriminare pe motiv de vârstă. Îmbunătățirea serviciilor medicale și sociale pentru vârstnici ar trebui să includă investiții în centre specializate și dezvoltarea unui sistem eficient de îngrijire la domiciliu.

În concluzie, îmbătrânirea populației este un fenomen inevitabil, dar poate fi gestionat prin politici eficiente și strategii de adaptare. România trebuie să acționeze rapid pentru a implementa măsuri care să echilibreze structura demografică și să asigure sustenabilitatea economică și socială a țării pe termen lung. În același timp, trebuie să depășim perspectiva strict cronologică asupra îmbătrânirii și să valorizăm experiența, competențele și potențialul persoanelor vârstnice. Fără acțiuni concrete, impactul negativ asupra economiei și calității vieții ar putea deveni tot mai greu de controlat.