Cannes avant Cannes

Cum avionul e de duminică la Nisa si apoi cu o maşină la Cannes, aventura a început ca-n filme! O pisică adorabilă, căreia i s-a părut cam abruptă aterizarea, de completat nişte formulare pe care nu ni le-a cerut nimeni, doar în limbi străine, deci de suflat/ajutat pentru călătorii, care circulă doar cu româna la purtător,

un puşti adorabil, culmea Raul, ca în gluma străveche din sălile de pe Croazetă, care a zbughit-o şi era să se piardă pentru că n-a avut nimeni prezenţa de spirit să-l oprească, şi în staţia de taxiuri totul blocat şi plin de jandarmi, că tot e Saint Tropez pe aproape, că şi-a lăsat unul automobilul de izbelişte şi-au verificat să nu fie vreo bombă.

Taromul care a plecat înainte de BlueAir, a ajuns după şi la hotel o bronzată, ca preşedintele Juriului, nu-mi găsea numele, deşi era totul plătit din noiembrie 2019, şi cu o scumpire recentă. În plus, noua modă cu rezervatul direct pe net, cu acreditare cu tot, mănâncă mult timp şi generează stres. Doar ei au inventat: mai bine e duşmanul binelui, dar or fi uitat, ca şi aritmetica: din 21 mai, a doua doză de vaccin, cu greu s-au prins că au trecut demult 14 zile...

Ieri a fost însă o încântare: 4 filme la Cinema des Arcades. Curierul, despre povestea adevărată a rachetelor din Cuba (racord cu cafeaua de la Nespresso), Les 2 Alfred - recuperat de la Cannes 2020, despre snobi şi snobisme presărate cu englezisme, La fine fleur, despre trandafiri rari şi prietenie, cu Catherine Frot, care a fost acum câţiva ani o minunată Marguerite, şi My Zoe a lui Julie Delpy (pe care am intervievat-o acum ceva vreme la TIFF)! Tulburător. În detaliu despre ele la Vocea filmelor! Fug la FNAC după DVD-uri şi apoi la Annette a lui Carax şi mai ales la The Story of Film: A New Generation, de neîntrecutul Mark Cousins.

P.S. După multă vreme am putut intra în biserica de vizavi de Palatul Festivalului fără a fi acostată de conaţionali, colegi cu personajele din Filantropica lui Nae Caranfil, am aprins o candeluţă pentru draga noastră Luminiţa Gheorghiu, care s-a stins, asemeni lui Marlene Dietrich, în ajun de deschidere de sărbătoare cinematografică, lăsându-ne roluri de neuitat şi de revăzut oricând!