Cadrele didactice au dreptate!

Nu am o imagine romanțată asupra instituției dascălului, în genul Domnului Trandafir și nici nu cred că în 2023 mai trebuie să vorbim în termeni romantici.

Acum, în ziua de azi, ca de altfel și în cea de mâine, cred însă că trebuie să avem în România dascăli mai bine plătiți. La nivelul nostru, asta ar însemna și trebuie să însemne dascăli decent plătiți, adică măcar salarii ajustate cu inflația. Nu este cazul și de aceea, spun de la început, cred că acțiunile inițiate de cadrele didactice sunt motivate.

De ce? Pentru că, după orice criteriu, salariile din Educație sunt mici. Pentru că, după orice criteriu, formatorii de oameni, cele și cei cărora ne încredințăm copii, sau cărora le-am fost noi încredințați, cărora le cerem să se formeze și să se instruiască permanent, să fie calmi, pasionați, să fie proactivi, să modeleze, pe lângă ce fac părinții, noile generații, nu au mijloacele necesare unei vieți profesionale și personale nu de lux, nu de huzur, ci de normalitate. Este un fapt.

Am mulți prieteni în învățământ, cu care discut și am discutat de-a lungul anilor și niciunul nu se vede mai bun decât alții, decât alte categorii profesionale. Ce își doresc acești oameni este pur și simplu să poată trăi corect în țara lor, să se poată întreține și să își poată face cât mai bine meseria. Mulți dintre ei, nu pot. Și totuși, le cerem rezultate. Și totuși, în orice condiții, cei mai mulți dintre ei ne dau, nouă tuturor, aceste rezultate, cum pot ei mai bine.

Riscul, dacă situația rămâne la fel, nu este doar blocarea unui sistem esențial în stat, cel de învățământ, ci mai rău: am putea ajunge în situația în care să nu mai găsim persoane interesate să intre în sistem! Și atunci, ce vom face?

Va fi destul de greu să aducem învățători sau profesori din Asia, nu? Este de asemenea un domeniu în care, deși mă număr printre cei care promovează inițiativele private, antreprenorii nu vor putea niciodată suplini Statul. Pur și simplu nu se poate.

Ce se poate însă?

Am cerut și cer mereu reforme. Ei bine, în domeniul de care depind salariile profesorilor, nu s-au făcut. Iar acel domeniu nu ține de Ministerul Educației ci de Ministerul Muncii! Este iarăși, un fapt. Iar cei care nu au curajul să le facă, să lase locul celor care au acest curaj!

Nu mai stau acum să întreb și să cercetez evidențele. Acum cer, alături de cadrele didactice, ca persoanele care trebuiau de luni (ani) de zile deja să se ocupe de salariile din învățământ, să o facă fără întârziere. Că e vorba de discuții cu Comisia Europeană sau cu Banca Mondială, sunt lucruri care, în ceea ce privește grilele de salarizare din învățământ, trebuiau și trebuie făcute de către Ministerul Muncii.

Da, știu. Reforma durează, dar reforma este cea care ne va permite să avem un aparat bugetar suplu și optim și prin urmare angajați la stat mai puțini, dar care vor putea fi mai bine plătiți, mai motivați, mai responsabili. Fără reforme, chiar dacă, prin minune, criza de acum ar dispărea și dascălii ar renunța la greva, nu am obține decât o amânare, o demobilizare și demotivare deplină a cadrelor didactice. Ar fi iresponsabil să credem că asta e soluția. Soluțiile pe termen scurt înseamnă doar peticeli...

Fiecare zi de grevă ne afectează pe toți. Deja s-a pierdut enorm pe durata pandemiei, nu ne permitem noi perioade în care elevii nu au acces la educație. De aceea, cer și eu Ministerului Muncii măsuri concrete și imediate. Și de aceea cer reformă!