Alegeri prezidenţiale 2014. Nimeni nu e mai presus de lege!

Începând de azi dimineaţă de la ora 7, românii sunt aşteptaţi la secţiile de votare spre a-şi alege viitorul preşedinte. Vor trebui să o facă la capătul unei campanii electorale care nu a lămurit, în fond, mai nimic.

Nu ideile, nu programele, nu dezbaterea felului în care viitorul preşedinte al României îşi va poziţiona acţiunea în raport cu celelalte instituţii ale Statului, nu problemele referitoare la politica externă de care acelaşi preşedinte va fi direct răspunzător, nu relaţia cu Republica Moldova, ţară în care doar peste câteva săptămâni vor avea loc alegeri ce s-ar putea să îi aducă din nou la putere pe comunişti au fost, aşa cum ar fi trebuit să fie, protagoniştii vieţii şi controverselor politice româneşti. Adevăratele personaje principale ale campaniei electorale pentru prezidenţialele din anul 2014 s-au numit DNA, ANI, Înalta Curte, SRI şi SIE.

Într-un fel sau altul mai toţi candidaţii cu şanse de a accede în turul al doilea au avut sau au pe mai departe tangenţe cu acestea. Ei înşişi sau membrii apropiaţi ai familiei lor sunt bănuiţi a fi intrat în conflict cu legea, unii par a avea chiar serioase încatenări cu crima organizată. Ei înşişi sau membrii apropiaţi ai familiei lor au intrat în vizorul serviciilor secrete, dacă nu cumva au figurat cândva pe statele de plată ale acestora. Iar serviciile secrete şi-au pus în cui necesara echidistanţă – mă întreb dacă au avut-o vreo singură zi în cei 25 de ani de la Revoluţie ori în aceşti zece ani de regim Băsescu – şi încearcă să intuiască cine va fi nou stăpân ale căror pofte vor trebui să le îndeplinească în viitorul apropiat.

Toţi candidaţii, mai puţin unul sau, mai exact, una, au un adversar comun. Un candidat neînscris în cursă, un candidat prin procură, dar care ţine morţiş să facă jocurile până în 22 decembrie 2014, dar şi după aceea. Pe preşedintele încă în funcţie care face ce face şi, prin apariţii televizate din ce în ce mai nepotrivite, mai marcate de afectivităţi bănuite a fi şi de alcov, îşi pregăteşte o derizorie ieşire din scenă, ecranând prin vorbe, gesturi şi fapte tot mai puţin raţionale ceea ce a făcut bun în anii petrecuţi la Cotroceni. Aceasta după ce, prin alte prezenţe pe micul ecran, cel puţin la fel de neinspirate şi de păguboase, acelaşi preşedinte a subminat din toate puterile şansele coagulării dreptei politice.

A meritat oare acest spectacol grotesc preţul pe care ţara s-ar putea să îl plătească ca urmare a unor zbateri ce nu mai au nimic în comun cu demnitatea însăşi a funcţiei prezidenţiale?

Chiar dacă dl.Traian Băsescu îşi va vedea visul cu ochii şi preferata domniei-sale va obţine, la sfârşitul acestei zile de votare, doritul loc 3, răspunsul meu nu poate fi decât negativ. Dacă peste două săptămâni schimbarea de putere de la Bucureşti va fi completă, dacă nu doar Parlamentul, ci şi Palatul Cotroceni va fi întabulat pentru viitorii cinci ani pe numele stângii, o vină majoră îi va reveni preşedintelui încă în funcţie.

În astfel de condiţii, în harababura fără cusur a ultimelor zile de dinaintea votului nu e defel de mirare că cei mai mulţi dintre români au jucat şi joacă chiar în aceste ore rolul Cetăţeanului turmentat. De mirare e că numărul celor ce intenţionează să se prezinte la vot pare a fi mare. Un sondaj de opinie făcut de IRES la comanda postului de televiziune Digi 24, sondaj dat publicităţii cu puţine zile înainte de încheierea campaniei electorale, arată că doi din trei români se vor afla în cursul acestei zile în intimitatea cabinei de vot. Alte sondaje au estimări asemănătoare şi vorbesc despre procente de prezenţă între 60 şi 65 la sută. Cifre care ne îndreptăţesc să credem că cei doi candidaţi ce vor ajunge în turul al doilea vor avea legitimitatea reprezentativităţii. Cifre ce ne îndeamnă să apreciem că prezenţa la urne peste două săptămâni va fi încă şi mai mare.

Fireşte, respectând legea electorală nu voi menţiona în cuprinsul acestor însemnări numele nici unui candidat. Nu voi face nici un fel de recomandare nominală. Nu voi spune, aşa cum am fost îndemnat de unii dintre cititorii mei, cine îmi este preferatul.

Mă voi mulţumi doar să îmi afirm credinţa că înainte de a pune ştampila pe numele şi însemnele electorale ale unuia sau altuia dintre candidaţi fiecare dintre noi se cuvine să reflectăm dacă alesul nostru va avea capacitatea de a lăsa ANI, DNA sau Înalta Curte, adică trei dintre personajele campaniei, să îşi facă pe mai departe nestingherit datoria. Căci, în aceste săptămâni şi zile de campanie, cele trei instituţii menţionate le-au dat fiori reci politicienilor. Le-au reamintit cu şi prin fapte că articolul 16 din Constituţia României Nimeni nu e mai presus de lege nu e deloc literă moartă. Că o vreme a socotelilor cu justiţia vine pentru oricine încalcă legea, chiar dacă prea extinsa imunitate face astfel încât socoteala să fie un timp amânată.

E de sperat că persoana, actorul politic, cum se zice în vremea din urmă, ce va ajunge la Cotroceni după data de 22 decembrie 2014 îşi va aminti mereu conţinutul respectivului articol. Îl va socoti o deviză a mandatului său. Că nu îl va încălca la adăpostul imunităţii şi al amânărilor oferite de aceasta. Dar şi că nu va cere să fie încălcat.