E timpul „legii Uber“: modificarea celei de acum descurajează alternativele la taxi

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Uber are mai mult de doi ani pe piaţa din România, timp în care un cadru legal pentru servicii de tipul acesta n-a fost construit. Taximetriştii încă îl văd ca inamic, fără a-şi rezolva însă problemele.

Ştirea zilei e despre un taximetrist care a încercat să fure telefonul unui pasager. Şi pentru că pasagerul n-a vrut să fie furat, atunci l-a târât cu maşina aproximativ 100 de metri în încercarea de-a scăpa de el. În acest context, un sistem închis de tipul Uber ar putea fi o alternativă pentru cei care vor să ajungă dintr-un punct în altul.

În cei doi ani şi ceva de activitate a serviciului american pe piaţa din România n-au lipsit conflictele generate de taximetrişti. Cei mai mulţi sunt nemulţumiţi că Uber nu se supune aceloraşi reguli, deşi n-ar avea cum. Sau cel puţin n-ar mai fi cazul aceloraşi reguli, în timp ce sistemul prin care poţi solicita un transport s-a schimbat. În timp ce un taxi depinde de dispecerat, Uber, Lyft sau Taxify pot depinde doar de un telefon cu GPS şi internet.

Într-o întâlnire recentă, Uber a încercat să explice că amendarea legii 38/2003, care funcţionează defectuos de doi ani, este pripită şi nu pot fi impuse aceleaşi reguli ca firmelor de taxi. În modificarea de acum doi ani era specificat că amenzile pot fi aplicate persoanelor care efectuează transport în mod repetat. Nici taximetriştii fără autorizaţie, nici şoferii Uber sau Taxify, nu pot fi amendaţi, pentru că e greu de demonstrat repetitivitatea serviciului. În fapt, la Uber un şofer poate fi partener, dar să folosească serviciul când doreşte. Soluţia, pe scurt, a Guvernului? Eliminarea formulării „în mod repetat“.

În prezent, România a adunat aproximativ 300.000 de utilizatori Uber, o masă considerabilă de oameni care au preferat o alternativă taxiului clasic. Totodată, e prezent în Timişoara, Cluj, Braşov şi Bucureşti, iar reprezentanţii locali susţin că aşa cum e actuala modificare a legii, e o cale spre abuzuri faţă de şoferi Uber. „Am solicitat premierului Grindeanu retragerea temporară a proiectului de ordonanţă până când vom avea un cadru de reglementare clar pentru serviciile de ride sharing“, susţine Uber.

image

Cadrul în care compania se gândeşte să-şi desfăşoare activitatea e cel de-a oferi pasagerilor alternative. În fapt, aceasta e strategia de comunicare încă de la debutul în România. Deşi orice companie şi-ar dori monopol pe o piaţă, e clar că într-un oraş ca Bucureşti şi altele mai mari pot coexista servicii Uber, taxi, metrou, autobuz şi tramvai. Pe scurt, alternative.

În urma întâlnirii cu reprezentanţii Guvernului pe 27 aprilie, Uber susţine că a primit confirmări că va începe elaborarea unui model de reglementare distinct pentru acest tip de serviciu. „[La întâlnire] am explicat modelul nostru. Am agreat să începem să lucrăm la un cadru de reglementare distinct pentru servicii ca Uber. Drept răspuns am primit: «Da, înţelegem, nu este un serviciu de taxi. E nevoie de o reglementare diferită. Nu avem nicio intenţie să limităm serviciile ca Uber, susţinem şi suntem de acord să începem să lucrăm la un model de reglementare». Noi le-am trimis mai multe informaţii despre serviciul Uber, diverse domenii de reglementare, din Statele Unite şi din Uniunea Europeană“.

Şi dacă tot am început cu o ştire despre un taximetrist, astfel de momente n-au lipsit niciodată. Acum aflăm mai repede despre ele, iar dacă taxiul e luat „la liber“ din stradă, fără ca pasagerul să ştie în ce maşină s-a urcat, sunt foarte puţine opţiuni de a reclama un abuz. De altfel, nici prin dispecerat nu rezolvă mai multe. Prin sistemul închis, Uber susţine că poate sancţiona şoferi şi poate să ia măsuri pentru a monitoriza cursele şi a elimina de pe platformă pe cei cu comportament nepotrivit.

image

Există acum două nuanţe de a privi lucrurile: Uber face transport şi Uber face taximetrie. Taximetria clasică, aşa cum e reglementată în România, nu cuprinde serviciul acesta. Nu impune şoferilor norme, nu solicită program fix şi nici nu depinde de un dispecerat, doar de aplicaţie. Implicit, nu plăteşte nici asigurări pentru accidente, nici licenţă de transport, dar plăteşte taxe, pentru că le-a impus şoferilor parteneri să fie înregistraţi printr-un SRL sau PFA. Totodată, nu face transport. Şoferii fac asta. Poate pare stupid, dar ce oferă Uber e o platformă cu o libertate destul de mare pentru cei care o folosesc.

Dat fiind acest cadru, o nouă formă a legii e necesară. Uber se va extinde în România - prin Eats anul acesta şi Pool în 2018 - şi e vorba de o nişă în economie care poate genera bani transportând bunuri şi persoane în diverse locuri. Ţări ca Marea Britanie, Franţa sau Portugalia au impus licenţa individuală de transport. Estonia şi Lituania însă au reglementat sectorul acesta separat. Desigur, au fost şi ţări în care serviciul a fost interzis sau împins în afara legii. Însă deocamdată ne priveşte ce se întâmplă în România.

Indiferent de ce ar spune reprezentanţii Uber sau ai taximetriştilor, e clar că-i cerere de-un astfel de serviciu, în timp ce sunt şi probleme cu taximetriştii care nu sunt rezolvate de companii sau poliţie, cum ar fi abuzul de a refuza curse care nu sunt în direcţia dorită de şofer. De asemenea, nu este reglementat în niciun fel supratariful practicat de unii taximetrişti. Până la o formă definitivă a legii, merită reţinut că până acum doar 5% din şoferii Uber au fost dezactivaţi definitiv din platformă ca urmare a feedback-ului primit de la utiizatori. Fără a oferi o cifră exactă, sunt câteva sute de şoferi; la 100 ar însemna cinci; la 200 ar fi 10; la 500 ar fi 25. În zona taximetriştilor nu există o „dezactivare definitivă“, deoarece dacă sunt concediaţi de o firmă se angajează la alta.

Tehnologie



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite