Prin acesta se instituie obligaţia medicului de informare a pacienţilor asupra dreptului de a avea acces la datele lor de sănătate din actele medicale şi introducerea unui formular în care să se reflecte opţiunea acestora, de a permite sau interzice (după caz) accesul unui aparţinător la foaia de observaţie.

Cea dintâi ştire pozitivă reflectă decizia autorităţilor sanitare de a opri această modalitate nedreaptă de a suplimenta bugetul spitalului prin trimiterea pacienţilor să-şi cumpere medicamente, la care în teorie au dreptul gratuit. Au trecut 6 ani de când a fost semnalată această anomalie încercându-se stăvilirea acestui fenomen printr-un amendament la legea sănătăţii, care impunea returnarea banilor cheltuiţi în astfel de situaţii (vezi legea 157/2008). Astăzi CNAS înţelege să pună definitiv piciorul în prag şi să sancţioneze pe cei care mai sunt tentaţi să procedeze în această manieră. Este o victorie oarecum tardiva dar importantă.

În ceea ce priveşte proiectul de ordin al ministrului postat pe site-ul instituţiei, ştirea pozitivă nu o reprezintă atât conţinutul acestui proiect cât mai ales faptul că Ministrul Sănătăţii, Nicolae Bănicioiu, împreună cu secretarul de stat prof. Dorel Săndesc, care a gestionat această iniţiativă, au manifestat deschiderea necesară şi au dat curs iniţierii unei dezbateri publice pe baza unei acţiuni iniţiate de asociaţiile neguvernamentale şi de persoane fizice (http://www.ms.ro/documente/Ordin%20modif%20OMS%20386_1074_2163.pdf).

Poate părea banal, însă solicitări pentru rezolvarea problemei a cărei soluţii se găseşte în proiectul de ordin datează de mai bine de 15 ani, ultimele cereri cu acest subiect fiind adresate Miniştrilor Nicolăescu şi Arafat, fără succes.

Nu ştiu dacă ordinul va ajunge să fie aprobat în formă propusă. Am convingerea că mulţi dintre medici se vor simţi agresaţi de crearea posibilităţii ca acest drept stipulat de lege să poată fi acum materializat. Aşa s-a întâmplat şi cu medicamentele cumpărate pe perioada spitalizării. La sugestia celor care s-au simţiţi vizaţi de prevederile legii s-au împuns bariere birocratice imposibil de trecut de către pacient, cerându-i-se lui şi nu medicului, să obţină aprobări prealabile din partea şefului de secţie şi a directorului medical, ca şi cum vina i-ar aparţine lui şi nu spitalului.

Probabil că aşa se va întâmpla şi cu accesului la informaţiile care reies din analize, investigaţii etc. Se vor găsi mijloace pentru că informarea adecvată şi controlul pe care poate să-l exercite pacientul asupra diagnosticării şi tratării adecvate a bolii sale să fie limitat la maxim pe cât posibil chiar şi în noile condiţii.

Până acolo însă, rămâne faptul pozitiv, care trebuie salutat, autorităţile şi-au manifestat rolul pe care în teorie şi-l asuma, de reprezentant al populaţiei pentru o mai bună gestionare a treburilor ţării în general, a sănătăţii în cazul de faţă.

Dacă proiectul se va materializa într-un act normativ aprobat, exemplul se merită a fi urmat şi pe viitor. După 20 de ani de preocupare pentru îmbunătăţirea funcţionării sistemului sanitar am ajuns la concluzia că îmbunătăţirea continuă a stării de lucru din domeniu nu se poate face decât sub presiunea şi la iniţiativa pacienţilor, a societăţii civile în general. Schimbările majore, reforme, nu pot veni decât din partea autorităţilor, a Guvernului şi a Preşedenţiei, cu aprobarea şi participarea totală a Parlamentului. Societatea civilă, care nu dispune de informaţiile şi resursa umană specifică autorităţilor, se poate mulţumi cu lucrurile aparent mai mici, care însă pot scoate la lumina necesitatea intervenţiilor de amploare. 

Ştirile bune nu se vând, nu generează titlui bombastice şi burtiere îngălbenite la televizor. Presa este câinele de pază al democraţiei şi este în fişa postului să critice (să latre sună totuşi cam peiorativ). Totuşi societatea are nevoie şi de altceva decât de crime, furturi, de zăngănit de cătuşe de la DNA, de minciuni străvezii şi trădări venite din partea politicienilor sau de tăceri auguste (în acest mandat) din partea Preşedintelui. Avem nevoie ca românii să afle când se petrece şi ceva pozitiv, care poate să le facă viaţa ceva mai bună, care să le alunge cu o rază de speranţă depresia cotidiană în care suntem împinşi din toate părţile.

Aceste două ştiri sunt o bună ocazie.