Ce este „atacul de ruşine“ şi cum să treci cu bine peste un moment penibil

Ce este „atacul
de ruşine“ şi cum să treci cu bine peste un moment penibil

Te-ai îmbătat vreodată şi ai dat SMS-uri foştilor iubiţi care te-au sunat a doua zi, ca să-ţi râdă în nas? Ai simţit vreodată un nod în gât după ce ai ieşit de la toaleta unui club de fiţe, cu hârtia igienică lipită de talpa pantofului cu toc cui? Acestea sunt situaţiile care definesc ceea ce psihologii numesc „atacul de ruşine“.

Ştiri pe aceeaşi temă


Situaţiile care ne pot conduce către un atac de ruşine sau „shame attack“, cum îl numesc psihoterapeuţii, sunt nenumărate. Fie că ai fost la o întâlnire cu care te-a făcut să râzi cu gura până la urechi, ca mai apoi să observi, în oglindă, că ai avut în tot acest timp spanac pe dinţi, fie că ai apăsat „send“ pe un mail cu poze deocheate, care era destinat partenerului, şi nu şefului, fie că ai strănutat sau ai râs cu poftă în timp ce beai apă şi, până să duci mâna la gură, ai reuşit să-i stropeşti pe cei din jur cu o ploaie de salivă – toate aceste situaţii pot declanşa un „shame attack“.

Psihoterapeuta Diana Nicolescu ne oferă câteva sfaturi ca să trecem cu brio peste astfel de momente care, dacă nu sunt bine gestionate, ne pot scădea stima de sine.

„Tradus ad literam, shame attack înseamnă un atac al ruşinii. Ce faceţi ca să treceţi peste un astfel de moment fără să mai resimţiţi acea senzaţie neplăcută de moliciune în genunchi şi de nod în gât de câte ori vă aduceţi aminte de ruşinea simţită? Ei bine, unii psihoterapeuţi propun nişte exerciţii menite să vă scoată din zona voastră de comfort, ca să puteţi creşte şi să vă dezvoltaţi personal“, spune Diana Nicolescu.

Aşadar, psihoterapeuta crede că ar fi bine să faceţi aceste atacuri ale ruşinii, în mod voluntar. „În principiu, exerciţiile ruşinii reprezintă expunerea voluntară la o situaţie stânjenitoare, pentru a desensibiliza reacţia ulterioară în situaţii similare. Înseamnă a vă pune cu bună ştiinţă într-o situaţie menită să vă ajute să faceţi faţă ruşinii, în limitele siguranţei personale şi legale“, explică specialista.

Un exemplu ar fi:

Fă ceva ce n-ai face niciodată. De pildă, îmbracă-te ca un corporatist, la patru ace, din cap până în picioare. Ia un acordeon, o pălărie, un cartonaş pe care să ţi-l agăţi de gât – pe care poţi scrie opţional mesajul „Corporaţiilor din lumea-ntreagă, eu vă dau un singur sfat…“ - şi mergi la o gură de metrou. Aşază-ţi tacticos pălăria pe jos şi încearcă primele acorduri cu iz de faună locală, observând, în tot acest timp, reacţia celorlalţi. Dacă strângi şi câţiva bănuţi, cu atât mai bine.

„Mesajul acestor exerciţii este să vă invite să toleraţi disconfortul încercând să vă pese cât mai puţin de ce cred ceilalţi. Sau de ce credem noi că vor crede ceilalţi. Persoanele care au o zonă de confort mai extinsă şi care continuă să îşi împingă limitele se pot bucura de o viaţă mai plină, au mai multe experienţe, învaţă mai mult de la oameni şi de la viaţă şi au relaţii mai profunde cu ceilalţi, devenind totodată mai înţelepţi şi mai toleranţi“, precizează Diana Nicolescu.

Dacă exerciţiul cu metroul ţi se pare prea mult, poţi începe mai modest: vorbeşte în faţa unui grup mic de persoane, mai ales dacă ai teamă de a vorbi în public, încearcă un fel nou de mâncare, cere ajutorul unor străini, zâmbeşte unor necunoscuţi. „Personal, eu îmi pun o marionetă sub formă de câine Saint Bernard pe mână şi vorbesc cu voce piţigăiată cu fetiţa mea atunci când ies cu ea în oraş. De ce? Pai, de ce nu?“, se întreabă psihoterapeuta.

 

citeste totul despre: