Efectul sării iodate în bolile de tiroidă. Ce alimente trebuie să eviţi dacă ai exces de hormoni tiroidieni

Necesarul zilnic de iod este de circa 150 de micrograme. Atât lipsa, cât şi excesul de iod pot afecta buna funcţionare a glandei tiroide. Dr. Loredana Pârlog, medic primar endocrinolog, explică ce rol joacă iodul din sare în bolile de tiroidă.

De multe ori, pacienţii care îi calcă pragul dr. Loredana Pârlog, medic primar endocrinolog cu competenţe în ecografia endocrină de la Clinica MedLife, îi cer detalii legate despre dieta în bolile de tiroidă.

De ce credeţi că se întâmplă acest lucru? Au devenit pacienţii mai interesaţi de sănătatea lor?

Diagnosticarea unei afecţiuni şi adesea doar o analiză uşor modificată creează în cazul multor persoane o stare de nelinişte şi teamă.  Apar întrebări legitime de genul „de ce?“ şi „ce pot face să normalizez lucrurile?“. În acest context, se încadrează şi discuţiile legate de dieta în afecţiunile tiroidiene. Din păcate, în ziua de azi suntem expuşi la prea multe informaţii sau poate ar fi mai bine să spun că suntem expuşi la dezinformare. A devenit foarte greu pentru o persoană fără studii specifice în domeniu să discearnă informaţiile veridice de cele false. De multe ori, informaţiile false sunt propagate chiar de medici şi atunci nu avem de ce să ne mirăm de confuzia care domneşte în rândul pacienţilor.

În ce boli de tiroidă este neapărat nevoie de dietă şi care este aceast regim?

În general, o dietă echilibrată care să conţină toate grupele alimentare, 2-3 porţii de legume neprelucrate termic ar trebui să fie suficientă şi pentru pacienţii cu afecţiuni tiroidiene. Câteva menţiuni se impun totuşi: în perioada de 2-3 săptămâni dinaintea administrării de iod radioactiv la pacienţii cu cancer tiroidian care au fost operaţi este necesară respectarea unei diete stricte fără iod pentru ca tratamentul cu iod radioactiv să fie eficient. Ulterior, pacienţii cu cancere tiroidiene nu necesită o dietă specială şi nu trebuie să evite iodul.

În al doilea rând, pacienţii cu hipertiroidism – prea mult hormon tiroidian în organism – trebuie să evite consumul de cafea, cola, ciocolată, precum şi alimente bogate în iod, mai ales până când funcţia lor tiroidiană revine la normal.

Vreau să fac o menţiune specială: nu vreau să mă lansez în polemici cu cei care promovează sarea de Himalaya sau sarea de murături, dar, pentru cei care au urechi de auzit să audă: sarea iodată nu ucide! Puteţi să o consumaţi fără probleme, chiar dacă suferiţi de afecţiuni tiroidiene.   

Ce putem face pentru a preveni bolile de tiroidă?

Pentru prevenţia bolilor tiroidiene şi de altfel a oricăror boli în general, este util un stil de viaţă sănătos. Din păcate, a devenit un loc comun şi bagatelizat acest „stil de viaţă sănătos“.

Cu toţii ştim cât dăuneaza fumatul, dar ne revoltăm că nu mai este permis fumatul în locurile publice. Ştim cu toţii că trebuie să facem mişcare, dar ne înghesuim în lifturi şi ne cumpărăm maşină cum avem suficiente fonduri. Suntem tot timpul prea ocupaţi ca să facem lucruri care să ne umple şi sufletul, nu doar contul în bancă. Un stil de viaţă sănătos, în opinia mea, implică, de asemenea, şi partea emoţională. Degeaba alerg 5 kilometri zilnic, mănânc sănătos, dar mă cert zilnic cu vecinul pe locul de parcare.

Care sunt factorii de mediu care declanşează aceste afecţiuni?

Există o predispoziţie genetică pentru bolile tiroidene. De exemplu, atunci când găsim o tiroidită autoimună de obicei există şi alţi membri ai familiei deja diagnosticaţi cu această afecţiune sau care au boala, dar nu ştiu de ea. Peste această predispoziţie genetică trebuie să se suprapună factori de mediu care să ducă la declanşarea bolii.

Factorii de mediu acceptaţi la ora actuală pentru bolile tiroidiene sunt: deficitul de iod - pentru combaterea acestuia, din 2002, în România, s-a implementat iodarea universală a sării -  sau excesul de iod - prin anumite medicaţii - de exemplu amiodarona, substanţe de contrast iodate folosite pentru tomografie computerizată, mai rar prin aport alimentar - de exemplu suplimente din alge marine. Apoi, este vorba despre deficitul de seleniu, anumite substanţe chimice care interferă cu sistemul endocrin  - aşa numiţii disruptori endocrini. Aceştia pot fi medicamente, pesticide, substanţe utilizate pentru  sinteza  plasticului (bisfenoli), poluanţi industriali. Deficitul de vitamina D  - se pare că se asociază cu creşterea autoimunităţii tiroidiene -, fumatul, stresul.

Sexul feminin predispune, din păcate, şi el la afecţiuni tiroidene. De exemplu, femeile fac de 8-10 ori mai des decât barbaţii tiroidită autoimună şi noduli.

Ce boli de tioidă sunt cele mai frecvente la români?

Sunt bucuroasă să vă informez că, măcar din punct de vedere al frecvenţei bolilor tiroidiene, suntem în rând cu Europa. Cea mai frecventă patologie tiroidiană este reprezentată de nodulul tiroidan. De când se utilizează pe scara largă ecografia s-a înregistrat o creştere a frecvenţei nodulilor tiroideni (de până la 50% în cadrul populaţiei- adică din 2 persoane, una o să aibă nodul tiroidan). Înainte de era ecografiei erau depistaţi doar nodulii mari care erau vizibili şi se puteau palpa. Vestea bună este că majoritatea acestor noduli sunt necancerosi (benigni) şi pot fi lasaţi în pace. Pentru a stabili însă despre ce tip de nodul este vorba este necesară efectuarea unei puncţii tiroidiene cu ac subţire. Aceasta este o investigaţie banală (ca o recoltare de sânge) şi nu este riscantă pentru pacient. Pentru majoritatea tipurilor de cancer tiroidan nu există analize din sânge care să stabilească diagnosticul. Funcţia tiroidană nu este de obicei modificată (analizele -TSH, FT4 sunt în limite normale).

Nu există, la ora actual, tratamente eficiente pentru nodulii tiroideni. Dacă sunt noduli maligni (cancere) se scoate toată tiroida, dacă sunt noduli benigni se monitorizează ecografic la 6-12 luni.

Pe locul doi ca frecvenţă se situează tiroidita cronică autoimună. În mod normal, sistemul imun ne protejează de virusuri, bacterii ce pătrund în organism prin producţia de anticorpi. Uneori sistemul imun are nişte defecte de funcţionare şi produce anticorpi împotriva propriilor organe, determinând boli autoimune (de exemplu – vitiligo - când atacă celulele pielii, diabet zaharat tip 1 când atacă pancreasul, artrita reumatoidă când atacă artriculaţiile). În tiroidita cronică autoimună ţinta atacului o reprezintă tiroida - sistemul imun produce diferite tipuri de anticorpi împotriva celulei tiroidene (ATPO, AcTg, TRAB) care pot fi măsuraţi în sânge. În funcţie de tipul anticorpilor (stimulanţi sau blocanţi) funcţionarea tiroidei poate fi blocată (în acest caz apare hipotiroidsmul) sau exagerată (ducând la hipertiroidism- exces de hormon tiroidian).