Specialiştii consideră că, din punct de vedere medical, cele mai eficiente tipuri de vâsc cresc în pomii fructiferi: în păr, măr, prun, gutui, dar şi în conifere (în pin sau în brad). În schimb, vâscul adunat din arţar, stejar, nuc, salcâm, salcie şi din tei este toxic.  

Reglează nivelul glicemiei

Ceaiul de vâsc stimulează metabolismul. De asemenea, are o acţiune benefică asupra pancreasului, drept pentru care o cură cu macerat de vâsc, de cel puţin şase luni, reglează nivelul glicemiei. Ceaiul se prepară dintr-o linguriţă de plantă mărunţită care se macerează într-o cană cu apă la temperatura camerei un interval de opt ore (de seara până dimineaţa). Ceaiul se consumă în două reprize, câte o cană dimineaţa şi seara.

Combat tulburările cardiace

Tratamentul cu preparate din vâsc s-a dovedit eficient în tulburările circulatorii ale sângelui, în cele de ritm cardiac şi în reglarea tensiunii arteriale, inclusiv în formele de tensiune oscilantă. Ca urmare, se îmbunătăţeşte activitatea cardiacă, se reglează tensiunea arterială, iar pacientul primeşte energia de care are nevoie. Un remediu eficient se prepară dintr-un amestec de plante indicate în afecţiunile circulatorii: cimbrişor, coada-şoricelului, coada-calului, păducel şi talpa-gâştei. Ceaiul se face dintr-o linguriţă de amestec şi una de vâsc care se adaugă ­într-o cană cu apă clocotită. Se infuzează 15 minute şi se strecoară. În prima săptămână, se consumă zilnic câte o cană în două reprize, în a doua săptămână câte două căni, iar în a treia săptămână câte trei căni pe zi. Din săptămâna a patra, se scade doza cu o cană pe zi, până ce se ajunge la cantitatea indicată în prima săptămână, care se consumă timp de un an. În cazul edemelor, se consumă câte două căni de ceai de vâsc pe zi. În acelaşi timp, bolnavii cu edeme trebuie să bea şi trei-patru căni de infuzii  diuretice, preparate din mătase de porumb şi din cozi de cireşe, astfel încât aceştia să elimine zilnic câte doi litri de urină.           

Calmează crizele de tuse şi de astm

Datorită proprietăţilor calmante, remediul cu ceai de vâsc este eficient pentru tratarea afecţiunilor respiratorii: tuse convulsivă, bronşită şi astm. Leacul se prepară din 250 mg de miere, din patru linguri de pulbere de vâsc, 20 de picături de ulei volatil de cimbru şi din 30 de picături de ulei  volatil de mentă. Din acest preparat se administrează câte o linguriţă de patru ori pe zi, timp de o lună.     

Încetinesc evoluţia cancerului

În tratamentul bolii canceroase, în paralel cu medicaţia antitumorală clasică, se pot administra remediile na­turiste. De aceea, extractul de vâsc se recomandă în asociere cu terapia clasică, în funcţie de starea generală a pacientului. În afară de extractul de vâsc, cunoscut sub numele de Isorel, care se procură de la magazinele PLAFAR, terapeuţii indică tratamentul cu macerat la rece care se obţine dintr-o linguriţă de plantă mărunţită (în cazurile grave doza este dublă) şi o cană cu apă. Amestecul se păstrează la temperatura camerei de seara până dimineaţa, când se încălzeşte uşor, se filtrează şi se bea o jumătate de cană, urmând ca restul de ceai să fie consumat seara, înainte de culcare. Tratamentul trebuie urmat cel puţin un an.

Compresele atenuează durerile

Local, se aplică o compresă caldă înmuiată în decoct de vâsc, obţinut din două linguriţe de plantă care se fierb în 250 ml de apă timp de cinci minute.  Acest remediu extern, folosit consecvent, re­duce durerile reu­matice.

Opresc hemoragiile

Pe de altă parte, terapeuţii recomandă ceaiul de vâsc pentru efectul hemostatic în cazul diferitelor forme de hemoragii, printre care cele nazale, pulmonare şi intestinale. Pentru creşterea imunităţii, zilnic se recomandă câte o cană de macerat de vâsc asociat cu o infuzie de  echinacea, obţinută dintr-o linguriţă de plantă şi o cană de apă clocotită.  

Specialistul nostru

Dr.   Ruxandra Constantina
medic de familie, competenţă în apifitoterapie

Terapia cu vâsc trebuie recomandată numai de un medic fitoterapeut şi trebuie folosite preparatele comercializate la Plafar, deoarece nu toate speciile de vâsc sunt benefice. Recomand vâscul care creşte pe mesteacăn, brad, frasin, măr şi pe păr pădureţ. Când nu este administrat corespunzător, se produc fenomene de intoxicare manifestate prin scăderea pulsului şi a tensiunii arteriale şi prin tulburări nervoase. Terapia cu vâsc este un remediu  pentru  afecţiuni cardiace, vasculare, reumatice, uterine şi renale. Se recomandă sub formă de macerat la rece, tinctură şi praf de plantă ţinut sub limbă. Cura durează de obicei 7 zile, cu  pauză de o săptămână, după care se poate relua tratamentul, dar nu mai mult de 3-4 ori pe an.