Ce şi câtă mişcare au voie să facă pacienţii hipertensivi

Hipertensiunea arterială este o boală extrem de frecventă, tratată cu medicaţie antihipertensivă în cele mai multe cazuri, dar care determină multe efecte secundare, dar şi efecte adverse.

Puţine persoane ştiu că această afecţiune poate fi „sancţionată”, din punct de vedere terapeutic, de către recuperarea medicală. Recuperarea medicală urmăreşte menţinerea capacităţii funcţionale a organismului, în paralel cu scăderea tensiunii arteriale.

Unde se greşeşte în abordarea pacientului hipertensiv?

Tratamentul hipertensiunii arteriale se confundă frecvent doar cu terapia medicamentoasă. Un pacient cu hipertensiune arterială, tratat medicamentos, nu înseamnă că este şi recuperat, este dependent de droguri, anxios, de multe ori, depresiv. Din cauza lipsei de informaţii, ne conturăm, de cele mai multe ori, o atitudine negativă faţă recuperarea cardiacului prin metodele fizical-kinetice pe care le oferă recuperarea medicală. Asta chiar dacă măsurile nemedicamentoase, implicit recuperarea medicală, chiar dacă nu controlează complet boala, aduc un aport esenţial terapiei medicamentoase, permiţând astfel reducerea dozei, dar şi sistarea medicaţiei, în anumite situaţii.

Ce exerciţii fizice au voie sa facă pacienţii hipertensivi?

Tratamentul hipertensiunii arteriale este complex, igienico-dietetic (protejarea sistemului nervos, regim alimentar hiposodic şi hipolipidic, suprimarea tutunului şi alcoolului, tratament balneofizioterapeutic, medicamentos hipotensor, dar şi kinetoterapie).

Studiile demonstrează că antrenamentul fizic, controlat şi susţinut poate reduce valoarea tensiunii arteriale cu 4-5 mmHg – la normotensivi şi cu 10 mmHg – la hipertensivi. Practicarea exerciţiilor fizice de către hipertensivi, cu largă aplicabilitate, cuprind  programe adecvate de gimnastică medicală: exerciţii de mobilitate pentru intensificarea progresivă a metabolismului, exerciţii de stretching pentru relaxare musculară, exerciţii de reeducare respiratorie şi antrenamentul de efort (mers, alergat uşor, bicicleta ergometrică, covor rulant). Toleranţa la efort este principala măsură pentru aprecierea capacităţii de muncă a unui pacient.

Şedinţele de antrenament se recomandă cu o frecvenţă de 3-5 pe săptămână, cu o durată de 20- 30 de minute. Scăderea cu câţiva mmHg a tensiunii arteriale este suficientă pentru scăderea semnificativă a mortalităţii, deci antrenamentul fizic este un veritabil medicament hipertensiv.

Atenţie! Antrenamentul trebuie să devină un stil de viaţă pentru că întreruperea exerciţiilor fizice o perioadă mai lungă determină creşterea tensiunii arteriale la nivelul anterior; şi trebuie susţinut sub supravegherea atentă a unui kinetoterapeut, în cardul unei săli de recuperare medicală pentru a fi executat corect sau pentru a prevenii alte complicaţii.

Cu grijă pentru inima dvs,
Andreea Vucan, specialist kinetoterapie în Clinica Angiomedica