Alimentaţie sănătoasă. „Kilogramele în plus nu-s doar un defect de frumuseţe“. Academicianul Nicolae Hâncu, despre suprapondere şi obezitate

„Tuturor le spun că obezitatea este o boală severă, foarte frecventă, plină de riscuri, care scurtează viaţa şi o umple de necazuri. Supraponderea este anticamera ei“, afirmă profesorul Hâncu.

„În urmă cu câţiva ani, m-am întâlnit cu un vechi prieten, fost mare sportiv. Nu-l mai văzusem de ceva vreme şi era evident că, între timp, se îngrăşase mult. Înfulecând un big burger mă întreabă când îi fac un regim de slăbit. Soţiei nu îi mai plăcea cum arată. Îmi spune să-i dau regimul soţiei pentru că el nu are timp să mă caute. „Mai bine vii tu şi îmi vezi noul sediu de firmă“, m-a invitat el. A plecat imediat lăsându-mă cu soţia lui care, jenată, a început să se plângă soţiei mele: G a devenit de nerecunoscut. Mănâncă enorm şi bea pe măsură, dar nu se îmbată. Noroc că nu fumează, dar nu doarme bine, sforăie îngrozitor şi i se opreşte respiraţia tot mai des în somn. A făcut acupunctură şi cură cu oţet de mere ca să slăbească, dar degeaba. Stă la firmă toată ziua, nu se mişcă deloc şi este aşa de gras că nu se mai poate încălţa. Nu ştiam de ce îşi alege doar pantofi fără şireturi. Ştie că mama lui are diabet şi tot mai des îmi spune că, într-o zi, se va duce la medic“, povesteşte academicianul Nicolae Hâncu felul în care a luat naştere Abecedarul de obezitate.

Prietenul l-a căutat, însă doar atunci când era prea târziu. „Avea deja diabet zaharat, hipertensiune arterială şi cardiopatie. Era umbra superbului sportiv din tinereţe. Cu destul curaj a început lupta cu el însuşi. Mergea mai des la cardiolog pentru că respira greu, picioarele îi erau umflate şi la eforturi obişnuite trebuia să se oprească. Diabetul era controlat, dar inima cedase, sufocată de cele peste 120 de kilograme de care nu a scăpat. Într-o zi, am aflat de la fiul său că a murit“.

Atunci, mai spune profesorul Hâncu, am decis să scriu o carte-mesaj pentru toţi cei care având kilograme în plus le consideră doar un defect de frumuseţe.

Ce este obezitatea?  Indicele de masă corporală şi circumferinţa abdominală

Alimentaţia nesănătoasă face, anual, 16 milioane de victime pe întreaga planetă. Mai multe victime decât foamea, fumatul sau alcoolul, luate laolaltă. Grăsimea excesivă de pe corp este considerată de medici ca fiind o boală severă, frecventă şi costisitoare. Tratamentul este adeseori ineficient, iar prevenţia rămâne o promisiune mereu amânată.

Acumularea de grăsime poate fi determinată în mai multe feluri, explică acdemicianul Hâncu în „Abecedarul de obezitate“. Cântărirea este cea mai la îndemână metodă, după care urmează indicele de masă corporală – IMC. Acesta este un raport între greutatea în kilograme şi înălţimea exprimată în metri la pătrat.

De exemplu:  calcularea IMC la o persoană cu greutatea de 63 de kilograme şi înălţimea de 1,62 m se face astfel – 63/(1,62) la pătrat = 63/(1,62x1,62) = 63/2,62= 24 kg/m pătrat.

IMC este metoda standard de apreciere a greutăţii stabilită de OMS pe baza căreia o persoană este clasificată ca fiind subponderală, normoponderală, supraponderală sau obeză.

Cum se face intrepretarea IMC:

Valorile normale sunt cuprinse între 18,5 şi 24,9 kg/m pătrat

Reducerea valorii IMC sub 18,5 înseamnă subponderal

Valorile între 25 şi 29, 9 indică supraponderalitatea

Valorile egale sau mai mari de 40 înseamnă obezitate

Măsurarea circumferinţei abdominale arată dacă depunerea de grăsime este dispusă cu precădere pe abdomen. Interpretarea acestor valori se face diferit, în funcţie de gen.

Astfel, greutate normală cu circumferinţă abdominală sub 80 de cm la femei şi 94 la bărbaţi indică o acumulare normală de grăsime în abdomen, o circumferinţă între 80 şi 88 la femei şi 92-102 la bărbaţi indică o acumulare crescută de grăsime la supraponderali sau obezi şi peste 88 la femei şi  102  la bărbaţi înseamnă acumulare importantă de grăsime în abdomen şi obezitate.

Grăsimea de pe abdomen este un risc de boli asociate precum diabetul zaharat, bolile cardiovasculare şi hipertensiunea arterială.

Cum interpretează medicii cele două valori combinate – IMC şi circumferinţa abdominală

Dacă un adult are un IMC sub 18,5 este vorba de un deficit ponderal  care are nevoie de consultul specialistului nutriţionist.

În prezenţa circumferinţei abdominale crescute – peste 80 de cm la femei şi 94 cm la bărbaţi – sau foarte crescute – peste 88 cm la femei şi 102 la bărbaţi – chiar dacă IMC este normal se recomandă consult nutriţional, mai ales dacă persoana suferă de hipertensiune, boli cardiace, dislipidemie sau diabet.

La toate persoanele cu IMC peste 30 kg/ m pătrat, indiferent de circumferinţa abdominală, consultul medical este obligatoriu.

Potrivit aceleiaşi surse, o investigaţie care aduce şi mai multe informaţii referitoare la compoziţia corporală este impedanţa bioelectrică. Această metodă foloseşte o cantitate mică de electricitate pentru a măsura cantitatea de ţesut nonadipos din organism, diferenţa dintre greutatea totală şi cea măsurată fiind reprezentată de grăsime.

Atenţie însă că nu toate tipurile de aparate sunt performante, mai spune academicianul.