Ce preocupări neconvenţionale au avut Părinţii fondatori ai SUA

Anul acesta, Statele Unite ale Americii împlinesc 240 de ani de la obţinerea independenţei, pe care o sărbătoresc cu focuri de artificii alături de familie. Totodată, este şi un bun prilej de aducere aminte de cei care s-au făcut responsabili atunci, pe 4 iulie 19776, de Declaraţia de Independenţă prin care 13 colonii americane şi-au proclamat suveranitatea, constituindu-se într-o nouă naţiune, în afara influenţei Imperiului Britanic.

 Şi totuşi, deşi am fi poate tentaţi să-i reprezentăm pe Părinţii fondatori ai Statelor Unite ale Americii sub forma unui grup de elite compus din oameni politici, cu formaţie juridică sau militară, trebuie ştiut că unii dintre cei 56 de semnatari ai Declaraţiei de Independenţă aveau nişte profesii cel puţin ciudate.

Astfel, după cum chiar Abraham Lincoln spunea „nu contează ce meserie ai, contează să fii cel mai bun”, iată 9 dintre activităţile mai puţin convenţionale cu care s-au îndeletnicit fondatorii celei mai puternice naţiuni de pe planetă:

Alexander Hamilton a lucrat în comerţul maritim

Hamilton este privit de istorici ca unul dintre cei mai eficienţi şi fervenţi susţinători, a modernizării naţiunii prin folosirea puterii federale ca forţă unificatoare, dar şi un oponent al sclaviei. Totuşi, copilăria lui nu a fost una uşoară, tatăl său abandondând familia sa, iar mama lui murind din cauza febrei. Pentru a  putea să supravieţuiască şi să-şi ajute fratele, Hamilton a fost nevoit să lucreze de la vârsta de 13 ani, ca funcţionar, la compania Beekman&Cruger, o firmă de import-export pe Insula Saint Croix, una dintre insulele care astăzi intră in componenţa Insulelor Virgine Americane. Astfel, Hamilton şi-a consumat o parte din copilările în comerţul maritim.

Thomas Jefferson a cultivat cânepă

Este considerat ca fiind printre cei mai remarcabili ocupanţi ai fotoliului de preşedinte al Statelor Unite ale Americii şi printre cei mai de seamă patrioţi ai revoluţiei americane. Şi ca o completare armonioasă a carierei sale politice, trebuie spus că Jefferson a fost şi cultivator de cânepă, însă, asta nu argumentează şi zvonurile care circulă pe internet astăzi, cum că ar fi fost şi consumator de marijuana. Alături de George Washington, Jefferson a crescut cânepă pe plantaţia sa din Monticello şi a primit obţinut chiar un brevet pentru o invenţie cu care extrăgea fibrele din plantă.

Benjamin Franklin şi rebeliunea sa faţă de tipăritură

Diplomat, om de ştiinţă, inventator, filozof, profesor şi om politic – Benjamin Franklin a fost un veritabil renascentist.

Interesant este însă că natura sa curioasă şi independentă s-a făcur remarcată de la începutul vieţii sale. Pasiunea sa pentru citit l-a încurajat pe tatăl său să-l mandateze cu ajutorarea fratelui său mai mare într-o afacere de tipărituri. Astfel, Benjamin Franlklin a fost, vreme de 9 ani, mandata legal să semneze acte şi să trimită corespondeţe pentru fratele său, până când aspiraţiile i-au dat curajul să plece în Philadelphia unde avea să înfiinţeze un ziar.

James Monroe – ”multitasking” în administraţia lui Madison

James Monroe a fost cel de-al preşedinte al Statelor Unite ale Americii şi autor al doctrinei Monroe. Perioada preşedinţiei lui Monroe a fost cunoscută ca Perioada bunelor sentimente (în engleză, Era of Good Feelings).

Totuşi, înainte să ajungă preşedinte, Monroe a fost membru al cabinetului prezidenţial din mandatul lui James Madison. Acesta s-a ocupat de mai multe sarcini. După ce Madison l-a concediat pe Secretarul de Război al cabinetului, James Monroe a preluat funcţia.

George Washington – ca militar a capitulat în faţa francezilor

George Washington este recunoscut ca fiind unul dintre cei mai buni preşedinţie ai Statelor Unite. Însă ascensiunea sa nu a fost una lină, iar începuturile au culiminat cu mai multe momente de cumpănă.

În 1754 Washington, pe atunci Locotenent Colonel, este delegat să conducă o misiune care urma să îi scoată pe francezi din Fort Duquesne. Împreună cu aliaţii săi indieni Washington şi trupele sale surprind în ambuscadă un detaşament de recunoaştere francez conduşi de Joseph Coulon de Jumonville.. Washington şi trupele sale sunt copleşiţi la Fort Necessity de o forţă franceză şi indiană numeric superioară şi mai bine poziţionată, în ceea ce a fost singura capitulare din cariera sa.

Termenii capitulării includ precizarea că Washington l-a asasinat pe Jumonville după ambuscadă. Cum Washington nu cunoştea franceza, nu şi-a dat seama de conţinut şi a semnat documentul. Eliberat de către francezi, Washington se întoarce în Virginia, unde numele îi este spălat de vina capitulării, dar demisionează pentru că nu este de acord cu reorganizarea miliţiilor coloniei.

John Hancock a fost contrabandist

John Hancock are probabil cea mai faimoasă semnătură din istoria Statelor Unite. El a devenit foarte cunoscut pentru semnătura sa extrem de lizibilă şi stilistic aparte de pe Declaraţia de Independenţă a Statelor Unite ale Americii, pentru care a devenit un nume de marcă în istoriografia americană, astfel încât John Hancock a devenit în decursul timpului, un fel de sinonim pentru semnătura de pe un act oficial. 

Puţină lume ştie că cea mai mare parte dintre banii pe care i-a obţinut a survienit în urma comerţului cu produse de contrabandă, cum ar fi ceaiul olandez, sticla, plumbul, hârtia, şi melasa franceză. Această activitate l-a motivat în atitudinea sa faţă de Marea britaniei şi în lupta pentru comerţul liber. A fost pus sub acuzare pentru contrabandă, dar a fost achitat datorită avocatului său – John Adams.

John Dickinson a fost compozitor muzical

Deşi astăzi este cunoscut dreptul unul dintre semnatarii Declaraţiei de Independenţă, având o contribuţie majoră la fondarea naţiunii, este mai puţin cunoscut faptul că nu doar petiţiile şi declaraţiile au fost printre lucrurile aşternute de acesta pe foaie. John Dickinson se face responsabil şi de compunerea cântecului ”Liberty Song” (Cântec pentru libertate), în 1768, una dintre primele compoziţii americane care exprimă patriotismul pe plan muzican.

John Jay  a codus o reţea de contraspionaj

John Jay, un alt „părinte fondator” al Statelor Unite ale Americii, a servit în Congresul Continental, fiind ales preşedinte al acestui prin for legislativ al noilor State Unite ale Americii în 1778. Este, de asemenea, cunoscut în calitate de coautor al Documentelor federale (în original, Federalist Papers) împreună cu Alexander Hamilton şi James Madison.

A reuşit însă să creeze legea de interzicere a sclaviei, permanentizând emanciparea sclavilor din statul New York. Jay a avut ocazia de a vedea ultimii sclavi eliberaţii cu puţin înaintea morţii sale.

Totodată, el a condus o reţea de contraspionaj în Westchester County, care a dus la sute de arestări şi procese impuse mai multor oameni de afaceri şi politici loiali Coroanei Britanice.

Thomas Paine a fost şi revoluţionar francez

Thomas Paine a fost un pamfletar, revoluţionar, radicalist şi intelectual. Născut în Marea Britanie, a imigrat în coloniile americane în preajma Revoluţiei Americane. A participat la Revoluţie în principal apărând independenţa coloniilor americane faţă de Regatul Marii Britanii.

Ulterior, Paine avea să influenţeze Revoluţia Franceză. A scris „Rights of Man” („Drepturi ale omului”) (1791), care reprezenta un ghid al ideilor iluminate. Deşi nu cunoştea bine limba franceză, a fost ales membru al Adunării Naţionale Franceze în 1792. Văzut ca un aliat al girondinilor, a căzut treptat în dizgraţiile montaniarzilor, în special a lui Robespierre. Paine a fost arestat în Paris şi încarcerat în decembrie 1793; a fost eliberat în 1794. În „Agrarian Justice” („Justiţie agrară”) (1795) a introdus concepte similare cu cele ale socialismului. Paine a rămas în Franţa la începutul epocii napoleoniene, condamnând însă tendinţa lui Napoleon către dictatură şi numindu-l „cel mai complet şarlatan care a existat vreodată”. Paine a rămas în Franţa până în 1802, când s-a reîntors în America în urma invitaţiei primite de la Thomas Jefferson, care era pe atunci preşedinte.