VIDEO Fascinanta poveste a femeii care s-a deghizat în bărbat pentru a intra pe stadion: „Când am văzut gazonul, mi-au dat lacrimile!“

Trăim în anul 2018, însă, din păcate, mai există ţări în care din cauza unor înapoiaţi drepturile femeilor sunt călcate în picioare. Iar ele sunt nevoite să recurgă la gesturi tragicomice pentru a avea parte de mici bucurii.

Iranul e printre puţinele ţări din lume în care, inclusiv acum, reprezentantele sexului frumos au accesul interzis pe stadioanele de fotbal. Oficial, motivul constă în faptul că atmosfera de pe arene e una mult prea dură pentru femei! Autorităţile susţin că din cauza scandărilor urâte, femeile trebuie să vadă meciurile doar la televizor, acolo unde cenzura funcţionează la turaţia maximă.

Din când în când însă, unele fete găseasc curajul de a se deghiza în bărbaţi pentru a intra pe stadioane. Unele sunt prinse, însă altele reuşesc să-şi îndeplinească visul. S-a şi făcut un film premiat internaţional pe acest subiect, „Offside“. Acum, o femeie care, recent, a asistat la partidele formaţiei favorite, Persepolis, a găsit curajul de a-şi povesti experienţa.

Ce a spus?

*Momentul care m-a convins că merită să-mi asum acest risc a fost cutremurul din Teheran. M-am gândit că puteam să mor, fără să fi făcut lucrurile la care am visat toată viaţa!

*M-am hotărât să-mi îndeplinesc acest vis de a intra pe stadion! Am început să pregătesc totul cu câteva zile înainte de meci: mi-am cumpărat haine bărbăteşti, pantofi bărbăteşti, dar şi fular şi steag cu echipa mea favorită, Persepolis. Apoi, mi-am cumpărat o barbă falsă, m-am tuns.

*Când am pornit spre stadion, mi-am pus şi un fes pentru orice eventualitate. M-am înfăşurat în steagul Persepolis şi cum hainele îmi veneau foarte bine, am intrat pe stadionul „Azadi“ din Teheran fără nicio problemă.

*Cele mai mari emoţii le-am avut când am ajuns la casa de bilete şi a trebuit să vorbesc şi să zic în ce sector al arenei vreau să-mi iau bilet.

*Când am trecut de tunelul care duce spre tribune, am văzut gazonul stadionului. A fost primul moment în care mi-au dat lacrimile. Apoi, au intrat jucătorii pe teren pentru încălzire şi, din nou, am început să plâng. Ce să mai? Am plâns întruna (râde).

*După meci, m-am dus la oficialii şi antrenorii echipei Persepolis şi le-am povestit prin ce am trecut pentru a vedea un meci de la faţa locului. Au fost uimiţi ce riscuri mi-am asumat pentru a ajunge la stadion şi m-au felicitat. Totuşi, m-au sfătuit să nu mai fac aşa ceva, fiindcă riscurile sunt prea mari.

*Nu prea am putut să scandez pe durata meciului. Din două motive. În primul rând, vocea m-ar fi dat de gol. Iar apoi unele scandări erau mult prea vulgare şi am preferat să tac (râde).

*Intrarea femeilor pe stadioane e interzisă, dar nu e considerată o faptă penală. De aceea, n-am fost urmărită de autorităţi, atunci când mi-am spus povestea.

*Nu neapărat am vrut să văd acel meci pe viu, ci am vrut ca gestul meu să declanşeze o mişcare prin care femeilor să le fie permis să meargă pe stadioane.

*A fost pentru prima dată când mi-am propus să merg la un meci şi am şi reuşit. Iar de atunci, am mai încercat şi voi mai încerca (râde). Ca să fiu sinceră, am mai fost de atunci la un meci pe „Azadi“, însă am stat doar prima repriză, după care am plecat acasă. Şi, de frică, nici nu le-am mai zis prietenilor şi apropiaţilor (râde).

*Mai nou, de câte ori joacă Persepolis acasă, diverşi oameni mă sună ca să fie siguri că nu cumva am mers, din nou, pe stadion (râde).

*Într-adevăr, atmosfera de pe stadion nu e una civilizată, dar asta şi pentru că nu s-a făcut o educaţie în acest sens. Hai să facem această educaţie, fiindcă de ani de zile iraniencele visează să aibă acces la meciurile de fotbal. Faptul că ele nu pot face asta e o mare nedreptate!

VEZI POVESTEA FEMEII CARE A INTRAT PE UN STADION DIN IRAN